2 intrări

12 definiții

desistat2, ~ă a [At: MDA ms / V: dezi~ / Pl: ~ați, ~e / E: desista] 1 (Jur) Care a renuntat la o acțiune, la un drept care urma să fie valorificat pe cale juridică. 2 Care s-a abținut. 3 Care s-a lăsat de ceva.

desistat1 sn [At: MDA ms / V: (rar) dezi~ / Pl: ~uri / E: desista] 1-2 Desistare (1-2). 3 Abținere.

desistá [At: PONTBRIANT, D. / V: dezi~ / Pzi: ~téz / E: fr désister] 1 vt (Jur) A renunța la o acțiune, la un drept care urma să fie valorificat pe cale juridică. 2-3 vtr A (se) abține. 4-5 vtr A (se) lăsa de...

DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.

DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.

desistá (a ~) vb., ind. prez. 3 desisteáză

desistá vb., ind. prez. 1 sg. desistéz, 3 sg. și pl. desisteáză

DESISTÁ vb. (JUR.) a renunța. (~ la o pretenție.)

DESISTÁ vb. I. refl. A se lăsa de, a renunța (la ceva). [P.i. -ez și desíst. / < fr. désister].

DESISTÁ vb. refl. 1. (jur.) a renunța la o acțiune, la urmărirea în justiție. ◊ a abandona săvârșirea unei infracțiuni. 2. a-și retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister)

dezistà v. a renunța la ceva, a se lăsa de.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESISTA vb. (JUR.) a renunța. (~ la o pretenție.)

Intrare: desista
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desista
  • desistare
  • desistat
  • desistatu‑
  • desistând
  • desistându‑
singular plural
  • desistea
  • desistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desistez
(să)
  • desistez
  • desistam
  • desistai
  • desistasem
a II-a (tu)
  • desistezi
(să)
  • desistezi
  • desistai
  • desistași
  • desistaseși
a III-a (el, ea)
  • desistea
(să)
  • desisteze
  • desista
  • desistă
  • desistase
plural I (noi)
  • desistăm
(să)
  • desistăm
  • desistam
  • desistarăm
  • desistaserăm
  • desistasem
a II-a (voi)
  • desistați
(să)
  • desistați
  • desistați
  • desistarăți
  • desistaserăți
  • desistaseți
a III-a (ei, ele)
  • desistea
(să)
  • desisteze
  • desistau
  • desista
  • desistaseră
Intrare: desistat
desistat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desistat
  • desistatul
  • desistatu‑
  • desista
  • desistata
plural
  • desistați
  • desistații
  • desistate
  • desistatele
genitiv-dativ singular
  • desistat
  • desistatului
  • desistate
  • desistatei
plural
  • desistați
  • desistaților
  • desistate
  • desistatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)