10 definiții pentru desista


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.

DESISTÁ, desistez, vb. I. Tranz. (Jur.) A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune. – Din fr. désister.

desistá [At: PONTBRIANT, D. / V: dezi~ / Pzi: ~téz / E: fr désister] 1 vt (Jur) A renunța la o acțiune, la un drept care urma să fie valorificat pe cale juridică. 2-3 vtr A (se) abține. 4-5 vtr A (se) lăsa de...

DESISTÁ vb. I. refl. A se lăsa de, a renunța (la ceva). [P.i. -ez și desíst. / < fr. désister].

DESISTÁ vb. refl. 1. (jur.) a renunța la o acțiune, la urmărirea în justiție. ◊ a abandona săvârșirea unei infracțiuni. 2. a-și retrage candidatura înainte de alegeri. (< fr. désister)

dezistà v. a renunța la ceva, a se lăsa de.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desistá (a ~) vb., ind. prez. 3 desisteáză

desistá vb., ind. prez. 1 sg. desistéz, 3 sg. și pl. desisteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESISTÁ vb. (JUR.) a renunța. (~ la o pretenție.)

DESISTA vb. (JUR.) a renunța. (~ la o pretenție.)

Intrare: desista
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desista
  • desistare
  • desistat
  • desistatu‑
  • desistând
  • desistându‑
singular plural
  • desistea
  • desistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desistez
(să)
  • desistez
  • desistam
  • desistai
  • desistasem
a II-a (tu)
  • desistezi
(să)
  • desistezi
  • desistai
  • desistași
  • desistaseși
a III-a (el, ea)
  • desistea
(să)
  • desisteze
  • desista
  • desistă
  • desistase
plural I (noi)
  • desistăm
(să)
  • desistăm
  • desistam
  • desistarăm
  • desistaserăm
  • desistasem
a II-a (voi)
  • desistați
(să)
  • desistați
  • desistați
  • desistarăți
  • desistaserăți
  • desistaseți
a III-a (ei, ele)
  • desistea
(să)
  • desisteze
  • desistau
  • desista
  • desistaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desista

  • 1. științe juridice A renunța la o acțiune sau la un drept care urma să fie valorificat pe cale de acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: renunța
    • 1.1. A abandona săvârșirea unei infracțiuni.
      surse: MDN '00
  • 2. A-și retrage candidatura înainte de alegeri.
    surse: MDN '00

etimologie: