DESIGN s. n. 1. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl. design.

design sn [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr 1942, 1/2 / P: di-zain / E: eg design] 1 Disciplină care urmărește armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor industriale uzuale până la urbanism și amenajarea peisajului. 2 Modalitate de prezentare (estetică) a unui lucru. 3 Aspect exterior al unui lucru.

DESIGN s. n. 1. Domeniu multidisciplinar interesat de ansamblul factorilor (social-economici, funcționali, tehnici, ergonomici, estetici etc.) care contribuie la aspectul și calitatea produsului de mare serie. 2. Aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru (din punct de vedere estetic). [Pr.: dizain] – Din engl., fr. design.

DESIGN s.n. (Liv.) Disciplină care urmărește armonizarea mediului uman, începînd de la conceperea obiectelor uzuale pînă la urbanism și amenajarea peisajului. [Pron. di-zain. / < engl. design].

DESIGN [DIZAIN] I. s. n. 1. disciplină care urmărește armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale și a mobilelor până la urbanism și amenajarea peisajului. 2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială. II. adj. inv. modern, elegant. (< engl., fr. design)

design (artă) ♦ 1. Estetică industrială modernă; disciplină care urmărește îmbinarea frumosului cu utilul în industrie ◊ „Design-ul – o problemă socială. Într-una din sălile U.A.P., la Galeria Nouă, s-a deschis o expoziție complexă, cu machete, studii de ambianță, studii de obiecte utilitare și decorative realizate de secția de design a Institutului de Arte Plastice «N. Grigorescu».” Cont. 28 VI 74 p. 11. ◊ „Regele design-ului american, R.L., cel care a inventat rubanul de celofan al pachetelor de țigări, va lucra pentru a da o nouă haină automobilului sovietic Moskvici.” Săpt. 1 XI 74 p. 2. ♦ 2. adj. inv. Modern, elegant ◊ „Sunt foarte frumoase fetișcanele detașate pe Lună și foarte «design» costumele și decorurile, dar poveștile lor ne fac de multe ori să credem că este mai plauzibil un basm.” Săpt. 12 IX 75 p. 6 [pron. dizain] (din engl. design; cf. fr. design; PR 1965; L. Seche în LR 2/75 p. 176, Gh. Săsărman în Cont. 29 II 78; DN3)

DESIGN [pr.: dizain] n. 1) Domeniu interesat de factorii (social-economici, funcționali, tehnici, estetici etc.) care determină aspectul și calitatea produsului în serie. 2) Forma, aspectul exterior al unui obiect elaborat în conformitate cu legile esteticii. /<engl., fr. design

design (engl.) [pron. dizaĭn] s. n.

design (angl.) [pron. dizain] s. n.

+light design (engl.) [pron. laĭtdizaĭn] s. n., art. light designul [pron. laĭtdizaĭnul]

INDUSTRIAL DESIGN [indəstriəl dizáin] (loc. engl.) Activitate de proiectare a produselor și obiectelor ce urmează a fi fabricate la scară industrială, încadrându-se în fazele necesare procesului industrial, prin crearea unor modele de consum și modele culturale, în acord cu nevoile societății; design.