2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desigilat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: desigila] 1 (D. un sigiliu, o pecete) Rupt. 2 (D. obiecte sau încăperi sigilate) De pe care s-a desprins sigiliul (pentru a le deschide).

desigilat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: desigila] 1-2 Desigilare (1-2).

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Pref. de- + sigila.

desigila vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: des- + sigila] 1 (C.i. un sigiliu, o pecete) A rupe. 2 (Pex; c.i. obiecte sau încăperi sigilate) A desprinde sigiliul pentru a deschide Si: a despecetlui.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat prin scoaterea sigiliului; a despecetlui. – Des1- + sigila.

DESIGILÁ, desigilez, vb. I. Tranz. A deschide o încăpere sau un obiect sigilat, a-i scoate sigiliul. Și de ce l-ai desigilat [plicul]? BARANGA, I. 202.

DESIGILÁ vb. I. tr. A rupe sigiliul, a deschide ceva sigilat. [< de- + sigila].

DESIGILÁ vb. tr. a rupe, a desface un sigiliu, a deschide ceva sigilat. (< de1- + sigila)

A DESIGILÁ ~éz tranz. (încăperi, uși, obiecte sigilate) A deschide scoțând sigiliul; a despecetlui. ~ un pachet. /des- + a sigila.

*desigiléz v. tr. (d. sigil). Scot de supt sigil, rupt sigilele, despecetluĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desigilá (a ~) vb., ind. prez. 3 desigileáză

desigilá vb., ind. prez. 1 sg. desigiléz, 3 sg. și pl. desigileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESIGILÁT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~.)

DESIGILAT adj. despecetluit. (Pachet, plic ~.)

DESIGILÁ vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)

DESIGILA vb. a despecetlui. (A ~ un pachet.)

A desigila ≠ a pecetlui, a sigila

Intrare: desigilat
desigilat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desigilat
  • desigilatul
  • desigilatu‑
  • desigila
  • desigilata
plural
  • desigilați
  • desigilații
  • desigilate
  • desigilatele
genitiv-dativ singular
  • desigilat
  • desigilatului
  • desigilate
  • desigilatei
plural
  • desigilați
  • desigilaților
  • desigilate
  • desigilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desigila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desigila
  • desigilare
  • desigilat
  • desigilatu‑
  • desigilând
  • desigilându‑
singular plural
  • desigilea
  • desigilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desigilez
(să)
  • desigilez
  • desigilam
  • desigilai
  • desigilasem
a II-a (tu)
  • desigilezi
(să)
  • desigilezi
  • desigilai
  • desigilași
  • desigilaseși
a III-a (el, ea)
  • desigilea
(să)
  • desigileze
  • desigila
  • desigilă
  • desigilase
plural I (noi)
  • desigilăm
(să)
  • desigilăm
  • desigilam
  • desigilarăm
  • desigilaserăm
  • desigilasem
a II-a (voi)
  • desigilați
(să)
  • desigilați
  • desigilați
  • desigilarăți
  • desigilaserăți
  • desigilaseți
a III-a (ei, ele)
  • desigilea
(să)
  • desigileze
  • desigilau
  • desigila
  • desigilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desigilat

etimologie:

desigila

etimologie:

  • Prefix de- + sigila.
    surse: DEX '09 DN