12 definiții pentru desfrâu

desfrấu sn [At: HELIADE, PARALELISM, I, 46/7 / Pl: ~uri / E: des- + frâu] 1 Purtare, atitudine care încalcă buna-cuviință, moralitatea Si: desfrânare, destrăbălare, depravare. 2 (Fig) Exces. 3 (Fig) Exagerare. 4 (Fig) Abuz.

DESFRẤU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată, corupție, depravare; imoralitate. – Pref. des- + frâu.

DESFRẤU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată; corupție, depravare; imoralitate. – Des1- + frâu.

desfrấu s. n., art. desfrấul; pl. desfrấuri

desfrâu s. n., art. desfrâul; pl. desfrâuri

DESFRÂU s. 1. v. corupție. 2. v. orgie.

DESFRÂU ~ri n. Viață de plăceri ușoare. /des- + frâu

desfrâu n. 1. lipsă de frâu; 2. fig. exces: desfrâu de colori.

DESFRÎ́U, (rar) desfrîuri, s. n. Purtare desfrînată, necumpătare, corupție, destrăbălare, imoralitate, depravare. Această societate capitalistă... își trage luxul și desfrîul tocmai din nedreptate. CAMIL PETRESCU, T. I 328. Jap trăia în casa luxului și a desfrîului. GALACTION, O. I 303.

desfrî́ŭ n., pl. urĭ (f. frîŭ). Desfrînare, destrăbălare. Exces.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESFRÎ́U s. 1. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțáre, (înv.) aselghiciúne, asélghie, desfătáre, preacurvíe, preacurvíre, preaiubíre, (fig.) descompúnere, putreziciúne, (rar fig.) putrefácție, (înv. fig.) putrejúne. (Starea de ~ din înalta societate.) 2. dezmăț, orgie, (livr.) bacanálă, libertináj, luxúră, (înv. și pop.) scîrnăvíe, (înv.) rușináre, slobozénie, slobozíe, zamparalî́c. (Un ~ revoltător.)

DESFRÎU. Subst. Desfrîu, desfrînare, dezmăț, deșănțare, destrăbălare; corupție, depravare, depravațiune, imoralitate, amoralitate, amoralism, stricăciune, perdiție; decădere, degradare, pierzanie (pop.), prăbușire (fig.), periciune (înv., fig.). Viciu (fig.), perversitate, perversiune, pervertire. Frivolitate, libertinaj; senzualitate, senzualism, erotism, erotomanie, nimfomanie, libidinozitate, lascivitate; promiscuitate; pornografie, obscenitate. Orgie, bacanală. (fig.), saturnalii (fig.). Prostituție, prostituare. Om decăzut, desfrînat, stricat, pervers, satir, rufian (livr.). Erotoman; nimfomană. Femeie stricată, stricată, desfrînată, perversă, prostituată. Bordel, casă de toleranță, casă de prostituție, lupanar. Adj. Desfrînat, rufianesc (rar), dezmățat, destrăbălat, deșănțat, depravat, imoral, amoral, stricat, corupt; decăzut, degradat, descompus (fig.). Vicios, viciat (fig.), pervers, pervertit. Frivol, libertin, ușuratic, senzual, libidinos, erotoman, lasciv; promiscuu (livr.), pornografic, obscen, trivial, indecent; orgiac (rar), orgiastic (livr.). Stricător, corupător. Coruptibil, viciabil. Vb. A trăi în desfrîu, a duce o viață desfrînată, a fi desfrînat, a sări peste garduri; a se dezmăța, a se deșănța (rar), a se destrăbăla, a se desfrîna (rar), a se deprava, a se strica, a-și face de cap, a se perverti, a se vicia (fig); a se prostitua. A strica, a corupe, a deprava, a vicia, a perverti, a duce la desfrîu, a duce la perdiție, a prostitua. A se ține de orgii. Adv. (În mod) imoral, desfrînat, deșănțat. V. imoralitate.

Intrare: desfrâu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfrâu desfrâul
plural desfrâuri desfrâurile
genitiv-dativ singular desfrâu desfrâului
plural desfrâuri desfrâurilor
vocativ singular
plural