12 definiții pentru desfrâu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFRẤU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată, corupție, depravare; imoralitate. – Pref. des- + frâu.

desfrâu sn [At: HELIADE, PARALELISM, I, 46/7 / Pl: ~uri / E: des- + frâu] 1 Purtare, atitudine care încalcă buna-cuviință, moralitatea Si: desfrânare, destrăbălare, depravare. 2 (Fig) Exces. 3 (Fig) Exagerare. 4 (Fig) Abuz.

DESFRẤU, desfrâuri, s. n. Purtare, atitudine desfrânată; corupție, depravare; imoralitate. – Des1- + frâu.

DESFRÂU ~ri n. Viață de plăceri ușoare. /des- + frâu

desfrâu n. 1. lipsă de frâu; 2. fig. exces: desfrâu de colori.

DESFRÎ́U, (rar) desfrîuri, s. n. Purtare desfrînată, necumpătare, corupție, destrăbălare, imoralitate, depravare. Această societate capitalistă... își trage luxul și desfrîul tocmai din nedreptate. CAMIL PETRESCU, T. I 328. Jap trăia în casa luxului și a desfrîului. GALACTION, O. I 303.

desfrî́ŭ n., pl. urĭ (f. frîŭ). Desfrînare, destrăbălare. Exces.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desfrấu s. n., art. desfrấul; pl. desfrấuri

desfrâu s. n., art. desfrâul; pl. desfrâuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFRÂU s. 1. v. corupție. 2. v. orgie.

DESFRÎU s. 1. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 2. dezmăț, orgie, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. și pop.) scîrnăvie, (înv.) rușinare, slobozenie, slobozie, zamparalîc. (Un ~ revoltător.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESFRÎU. Subst. Desfrîu, desfrînare, dezmăț, deșănțare, destrăbălare; corupție, depravare, depravațiune, imoralitate, amoralitate, amoralism, stricăciune, perdiție; decădere, degradare, pierzanie (pop.), prăbușire (fig.), periciune (înv., fig.). Viciu (fig.), perversitate, perversiune, pervertire. Frivolitate, libertinaj; senzualitate, senzualism, erotism, erotomanie, nimfomanie, libidinozitate, lascivitate; promiscuitate; pornografie, obscenitate. Orgie, bacanală. (fig.), saturnalii (fig.). Prostituție, prostituare. Om decăzut, desfrînat, stricat, pervers, satir, rufian (livr.). Erotoman; nimfomană. Femeie stricată, stricată, desfrînată, perversă, prostituată. Bordel, casă de toleranță, casă de prostituție, lupanar. Adj. Desfrînat, rufianesc (rar), dezmățat, destrăbălat, deșănțat, depravat, imoral, amoral, stricat, corupt; decăzut, degradat, descompus (fig.). Vicios, viciat (fig.), pervers, pervertit. Frivol, libertin, ușuratic, senzual, libidinos, erotoman, lasciv; promiscuu (livr.), pornografic, obscen, trivial, indecent; orgiac (rar), orgiastic (livr.). Stricător, corupător. Coruptibil, viciabil. Vb. A trăi în desfrîu, a duce o viață desfrînată, a fi desfrînat, a sări peste garduri; a se dezmăța, a se deșănța (rar), a se destrăbăla, a se desfrîna (rar), a se deprava, a se strica, a-și face de cap, a se perverti, a se vicia (fig); a se prostitua. A strica, a corupe, a deprava, a vicia, a perverti, a duce la desfrîu, a duce la perdiție, a prostitua. A se ține de orgii. Adv. (În mod) imoral, desfrînat, deșănțat. V. imoralitate.

Intrare: desfrâu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfrâu
  • desfrâul
  • desfrâu‑
plural
  • desfrâuri
  • desfrâurile
genitiv-dativ singular
  • desfrâu
  • desfrâului
plural
  • desfrâuri
  • desfrâurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desfrâu

etimologie:

  • Prefix des- + frâu.
    surse: DEX '09