2 intrări

13 definiții

desesizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: desesiza] 1 Declarare a incompatibilității pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. 2 Renunțare la un caz. 3 Luare a unei sarcini care i-a fost atribuită cuiva.

DESESIZÁRE, desesizări, s. f. Faptul de a (se) desesiza.V. desesiza.

DESESIZÁRE, desesizări, s. f. Faptul de a (se) desesiza.V. desesiza.

desesizáre s. f., g.-d. art. desesizắrii; pl. desesizắri

desesizáre s. f. → sesizare

DESESIZÁRE s.f. Acțiunea de a desesiza și rezultatul ei. [< desesiza].

desesizá [At: DA ms / Pzi: ~zéz / E: fr dessaisir] (D. autorități) 1 vr A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. 2 vr (D. instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. 3 vt A lua fără voie cuiva o sarcină.

DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. ♦ Tranz. A face să înceteze învestirea unui organ de jurisdicție pentru soluționarea unui litigiu, prin hotărârea unui organ juridic superior. – Din fr. dessaisir.

DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. – Din fr. dessaisir.

!desesizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desesizeáză

desesizá vb., ind. prez. 1 sg. desesizéz, 3 sg. și pl. desesizeáză

DESESIZÁ vb. I. refl. (Despre instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. ♦ tr. A lua (fără voie) cuiva o sarcină. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].

DESESIZÁ vb. I. refl. (despre instanțe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină. (după fr. dessaisir)

Intrare: desesiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desesiza desesizare desesizat desesizând singular plural
desesizea desesizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desesizez (să) desesizez desesizam desesizai desesizasem
a II-a (tu) desesizezi (să) desesizezi desesizai desesizași desesizaseși
a III-a (el, ea) desesizea (să) desesizeze desesiza desesiză desesizase
plural I (noi) desesizăm (să) desesizăm desesizam desesizarăm desesizaserăm, desesizasem*
a II-a (voi) desesizați (să) desesizați desesizați desesizarăți desesizaserăți, desesizaseți*
a III-a (ei, ele) desesizea (să) desesizeze desesizau desesiza desesizaseră
Intrare: desesizare
desesizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desesizare desesizarea
plural desesizări desesizările
genitiv-dativ singular desesizări desesizării
plural desesizări desesizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)