DISEARĂ adv. În seara zilei curente; astă-seară. ◊ În diseară = spre seară, pe înserat; (fiind vorba de poziția Soarelui) aproape de asfințit. [Pr.: (reg.) desară. – Var.: deseară adv.] – De⁴ + seară.

diseară av vz deseară

diseáră V. deseară.

DESEARĂ v. diseară.

deseară av [At: CORESI, EV. 259/1 / V: dis~ / E: de⁴ + seară cf aseară] 1 În seara zilei curente. 2 (Îlav) În ~ Spre seară. 3 (Îlav) Pe ~ Pentru seara asta.

DESEARĂ adv. În seara zilei curente; astă-seară. ◊ În deseară = spre seară, pe înserat; (fiind vorba de poziția soarelui) aproape de asfințit. [Pr.: (reg.) desară. – Var.: diseară adv.] – De⁴ + seară.

DESARĂ adv. v. deseară.

DESEARĂ adv. În seara zilei curente; astă-seară. Deseară la ora 7.30 p. m. sosește domnul gheneral, comandantul diviziei. BRĂESCU, V. A. 11. ◊ Loc. adv. În deseară = spre seară, pe înserat; (fiind vorba despre soare) aproape de asfințit, gata să apună. (Atestat în forma în desară) Pînă cînd să mă cobor, pînă cînd să mă urc înapoi, soarele e în desară. GALACTION, O. I 257. – Variante: desară (SADOVEANU, D. P. 31), diseară (C. PETRESCU, C. V. 135) adv.

DESEARĂ adv. Astăzi seara. [Sil. -sea-ră; Var. diseară] /de + seară

deseáră adv. (de și seară). În această seară, în seara zileĭ de azĭ: să lăsăm asta pe deseară (fals pentru astă seară, după fr. pour ce soir). – În Munt. est diseară, în Mold. disară. V. aseară.

diseară/deseară adv.

!diseară/deseară adv.

diseară v. deseară

de seară prep. + s. f. (masa ~)

deseară / diseară (astă-seară) adv.

deseară

deseară.

în de seară.

DESEARĂ adv. v. astă-seară.

DESEARĂ adv. astă-seară, (înv.) astară. (Să vii ~ pe la noi.)