2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.

descumpănit2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~iți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.

descumpănit1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.

DESCUMPĂNÍT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.

descumpăní vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nésc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.

A DESCUMPĂNÍ ~ésc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni

A SE DESCUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 descumpăneáscă

descumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCUMPĂNÍT adj. 1. v. dezorientat. 2. v. zăpăcit.

DESCUMPĂNIT adj. 1. derutat, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) deconcertat, (înv. și fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)

DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)

Intrare: descumpănit
descumpănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitul
  • descumpănitu‑
  • descumpăni
  • descumpănita
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniții
  • descumpănite
  • descumpănitele
genitiv-dativ singular
  • descumpănit
  • descumpănitului
  • descumpănite
  • descumpănitei
plural
  • descumpăniți
  • descumpăniților
  • descumpănite
  • descumpănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: descumpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descumpăni
  • descumpănire
  • descumpănit
  • descumpănitu‑
  • descumpănind
  • descumpănindu‑
singular plural
  • descumpănește
  • descumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descumpănesc
(să)
  • descumpănesc
  • descumpăneam
  • descumpănii
  • descumpănisem
a II-a (tu)
  • descumpănești
(să)
  • descumpănești
  • descumpăneai
  • descumpăniși
  • descumpăniseși
a III-a (el, ea)
  • descumpănește
(să)
  • descumpănească
  • descumpănea
  • descumpăni
  • descumpănise
plural I (noi)
  • descumpănim
(să)
  • descumpănim
  • descumpăneam
  • descumpănirăm
  • descumpăniserăm
  • descumpănisem
a II-a (voi)
  • descumpăniți
(să)
  • descumpăniți
  • descumpăneați
  • descumpănirăți
  • descumpăniserăți
  • descumpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • descumpănesc
(să)
  • descumpănească
  • descumpăneau
  • descumpăni
  • descumpăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descumpănit

etimologie:

  • vezi descumpăni
    surse: DEX '98 DEX '09

descumpăni

etimologie:

  • Prefix des- + cumpăni.
    surse: DEX '09