10 definiții pentru descumpăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.

descumpăní vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nésc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.

DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.

A DESCUMPĂNÍ ~ésc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni

A SE DESCUMPĂNÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descumpăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 descumpăneáscă

descumpăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănésc, imperf. 3 sg. descumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)

Intrare: descumpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descumpăni
  • descumpănire
  • descumpănit
  • descumpănitu‑
  • descumpănind
  • descumpănindu‑
singular plural
  • descumpănește
  • descumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descumpănesc
(să)
  • descumpănesc
  • descumpăneam
  • descumpănii
  • descumpănisem
a II-a (tu)
  • descumpănești
(să)
  • descumpănești
  • descumpăneai
  • descumpăniși
  • descumpăniseși
a III-a (el, ea)
  • descumpănește
(să)
  • descumpănească
  • descumpănea
  • descumpăni
  • descumpănise
plural I (noi)
  • descumpănim
(să)
  • descumpănim
  • descumpăneam
  • descumpănirăm
  • descumpăniserăm
  • descumpănisem
a II-a (voi)
  • descumpăniți
(să)
  • descumpăniți
  • descumpăneați
  • descumpănirăți
  • descumpăniserăți
  • descumpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • descumpănesc
(să)
  • descumpănească
  • descumpăneau
  • descumpăni
  • descumpăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descumpăni

etimologie:

  • Prefix des- + cumpăni.
    surse: DEX '09