2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCRUCIȘÁRE, descrucișări, s. f. Acțiunea de a descrucișa și rezultatul ei. – V. descrucișa.

DESCRUCIȘÁRE, descrucișări, s. f. Acțiunea de a descrucișa și rezultatul ei. – V. descrucișa.

descrucișare sf [At: ZIARELE / Pl: ări / E: descrucișa] 1 Desfacere dintr-o încrucișare Si: descrucișat1 (1). 2 (Îvp) Scoatere a armelor de la brâu Si: descrucișat1 (2). 3 (Fig) Începere a lucrului Si: descrucișat1 (3).

DESCRUCIȘÁRE, descrucișări, s. f. Faptul de a descrucișa (obiecte așezate cruciș). Nicola, ușurel, a ajuns cel dintîi în vîrf, la rîndunică, pentru descrucișarea vergelor. BART, E. 273.

DESCRUCIȘÁ, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. – Pref. des- + [în]crucișa.

descrucișa vt [At: MAT. FOLK. 7 / Pzi: ~șéz / E: des- + (în)crucișa] 1 (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș Si: a descruci. 2 (Îvp; d. arme) A scoate armele de la brâu Cf încrucișa.

DESCRUCIȘÁ, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să nu mai fie așezat cruciș. – Des1 + [în]crucișa.

DESCRUCIȘÁ, descrucișez, vb. I. Tranz. (Rar) A desface două obiecte așezate cruciș, a le depărta unul de altul. Pentru a descrucișa zburătorii!... sus gabierii!... și marinarii se aruncară pe scările de frînghie. BART, S. M. 51.

A DESCRUCIȘÁ ~éz tranz. rar A face să nu mai fie așezat cruciș. /des- + a [în]crucișa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descrucișáre s. f., g.-d. art. descrucișắrii; pl. descrucișắri

descrucișáre s. f., g.-d. art. descrucișării, pl. descrucișări

descrucișá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descrucișeáză, 1 pl. descrucișắm; conj. prez. 3 descrucișéze; ger. descrucișấnd

descrucișá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descrucișeáză, 1 pl. descrucișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descrucișéze; ger. descrucișând

Intrare: descrucișare
descrucișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descrucișare
  • descrucișarea
plural
  • descrucișări
  • descrucișările
genitiv-dativ singular
  • descrucișări
  • descrucișării
plural
  • descrucișări
  • descrucișărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descrucișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descrucișa
  • descrucișare
  • descrucișat
  • descrucișatu‑
  • descrucișând
  • descrucișându‑
singular plural
  • descrucișea
  • descrucișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descrucișez
(să)
  • descrucișez
  • descrucișam
  • descrucișai
  • descrucișasem
a II-a (tu)
  • descrucișezi
(să)
  • descrucișezi
  • descrucișai
  • descrucișași
  • descrucișaseși
a III-a (el, ea)
  • descrucișea
(să)
  • descrucișeze
  • descrucișa
  • descrucișă
  • descrucișase
plural I (noi)
  • descrucișăm
(să)
  • descrucișăm
  • descrucișam
  • descrucișarăm
  • descrucișaserăm
  • descrucișasem
a II-a (voi)
  • descrucișați
(să)
  • descrucișați
  • descrucișați
  • descrucișarăți
  • descrucișaserăți
  • descrucișaseți
a III-a (ei, ele)
  • descrucișea
(să)
  • descrucișeze
  • descrucișau
  • descrucișa
  • descrucișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descrucișare

  • 1. Acțiunea de a descrucișa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nicola, ușurel, a ajuns cel dintîi în vîrf, la rîndunică, pentru descrucișarea vergelor. BART, E. 273.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi descrucișa
    surse: DEX '98 DEX '09

descrucișa

  • 1. rar A face să nu mai fie așezat cruciș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pentru a descrucișa zburătorii!... sus gabierii!... și marinarii se aruncară pe scările de frînghie. BART, S. M. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]crucișa.
    surse: DEX '09