6 definiții pentru descrucișare
Explicative DEX
DESCRUCIȘARE, descrucișări, s. f. Acțiunea de a descrucișa și rezultatul ei. – V. descrucișa.
DESCRUCIȘARE, descrucișări, s. f. Acțiunea de a descrucișa și rezultatul ei. – V. descrucișa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
descrucișare sf [At: ZIARELE / Pl: ~șări / E: descrucișa] 1 Desfacere dintr-o încrucișare Si: descrucișat1 (1). 2 (Îvp) Scoatere a armelor de la brâu Si: descrucișat1 (2). 3 (Fig) Începere a lucrului Si: descrucișat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCRUCIȘARE, descrucișări, s. f. Faptul de a descrucișa (obiecte așezate cruciș). Nicola, ușurel, a ajuns cel dintîi în vîrf, la rîndunică, pentru descrucișarea vergelor. BART, E. 273.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
descrucișare (rar) s. f., g.-d. art. descrucișării; pl. descrucișări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descrucișare s. f., g.-d. art. descrucișării; pl. descrucișări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descrucișare s. f., g.-d. art. descrucișării, pl. descrucișări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descrucișare, descrucișărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a descrucișa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nicola, ușurel, a ajuns cel dintîi în vîrf, la rîndunică, pentru descrucișarea vergelor. BART, E. 273. DLRLC
-
etimologie:
- descrucișa DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.