13 definiții pentru descriptiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conține o descriere. 2. (În sintagma) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. – Din fr. descriptif, lat. descriptivus.

DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie; care conține o descriere. 2. (În sintagma) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. – Din fr. descriptif, lat. descriptivus.

descriptiv, ~ă a [At: ODOBESCU, S., ap. DLR ms / Pl: ~i, ~e / E: lat descriptivus cf fr descriptif, ger deskriptiv] 1 Care descrie Si: descriptic (4). 2 Care conține o descriere Si: descriptic (5). 3 (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri.

DESCRIPTÍV, -Ă, descriptivi, -e, adj. 1. Care descrie, care conține o descriere. Adîncind problemele trecutului, Bălcescu a depășit istoria descriptivă, istoria ca «șir de întîmplări», și s-a străduit să urmărească firul roșu al luptei de clasă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 100. O lungă baladă descriptivă. ODOBESCU, S. III 86. ◊ (Despre discipline) Gramatică descriptivă v. gramatică. Fonetică descriptivă v. fonetică. 2. (În expr.) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri.

DESCRIPTÍV, -Ă adj. Care descrie; cu descrieri; descriptic. ◊ (Mat.) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. [Cf. fr. descriptif, lat. descriptivus].

DESCRIPTÍV, -Ă adj. care descrie; cu descrieri. (< fr. descriptif, lat. descriptivus)

DESCRIPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care descrie; cu caracter de descriere. 2) Care conține o descriere. /<fr. déscriptif, lat. descriptivus

descriptiv a. care are de obiect a descrie: gen descriptiv; geometrie descriptivă, care reprezentă întinderea prin mijlocul projecțiunilor.

*descriptív, -ă adj. (lat. descriptivus). Al căruĭ obĭect e descrierea: poeezie descriptivă. Geometrie descriptivă, al căruĭ obĭect e reprezentarea întinderiĭ pin ajutorul proĭecțiunilor. Anatomia descriptivă, care se ocupă de descrierea maĭ particulară a formelor și figuriĭ fiecăruĭ organ. Adv. În mod descriptiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!descriptív (des-crip-/de-scrip-) adj. m., pl. descriptívi; f. descriptívă, pl. descriptíve

descriptív adj. m. (sil. mf. -scrip-), pl. descriptívi; f. sg. descriptívă, pl. descriptíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESCRIPTÍV, -Ă adj. (cf. fr. descriptif, lat. descriptivus): în sintagmele fonetică descriptivă, gramatică descriptivă, lingvistică descriptivă, prezent descriptiv și text descriptiv (v.).

facies descriptiv, entitate petrografică (un volum de rocă) ce poate fi caracterizată printr-un set de proprietăți (parametri textuali, structurali, compoziționali, chimici, biotici) care-l deosebesc de alte entități (roci), de ex. facies arenitic, facies imbricat, facies carbonatic etc. Noțiunea de → litofacies – care exprimă aceste trăsături – rămâne echivocă; de aceea, f.d. poate fi exprimat mai riguros, mai clar și mai direct, prin următoarele subcategorii: → granofacies,morfofacies,structofacies,petrofacies,biofacies.

descriptivă, muzică v. programatică, muzică.

Intrare: descriptiv
descriptiv adjectiv
  • silabație: des-crip-tiv, de-scrip-tiv info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descriptiv
  • descriptivul
  • descriptivu‑
  • descripti
  • descriptiva
plural
  • descriptivi
  • descriptivii
  • descriptive
  • descriptivele
genitiv-dativ singular
  • descriptiv
  • descriptivului
  • descriptive
  • descriptivei
plural
  • descriptivi
  • descriptivilor
  • descriptive
  • descriptivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descriptiv

  • 1. Care descrie; care conține o descriere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descriptic attach_file 2 exemple
    exemple
    • Adîncind problemele trecutului, Bălcescu a depășit istoria descriptivă, istoria ca «șir de întîmplări», și s-a străduit să urmărească firul roșu al luptei de clasă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 100.
      surse: DLRLC
    • O lungă baladă descriptivă. ODOBESCU, S. III 86.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: