2 intrări

19 definiții

descrețít2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~íți, ~e / Pl: ~uri / E: descreți] 1 Cu crețurile netezite. 2 (Fig; d. frunte) Neîncruntat. 3 (Fig; d. persoane) Vesel. 4 (D. obiecte încrețite) Descusut2. 5 (D. obiecte legate cu șnur) Desfăcut2.

descrețít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: descreți] 1-5 Descrețire (1-5).

DESCREȚÍT, -Ă, descrețiți, -te, adj. Cu crețurile desfăcute, netezite. – V. descreți.

DESCREȚÍT, -Ă, descrețiți, -te, adj. Cu crețurile desfăcute, netezite. – V. descreți.

DESCREȚÍT, -Ă, descrețiți, -te, adj. (Despre o țesătură, o haină etc. sau despre piele) Cu crețurile desfăcute, netezite.

descrețí [At: LB / Pzi: ~țésc / E: des- + (în)creți] 1-2 vtr (D. un lucru creț, încrețit sau zbârcit; spc d. o țesătură, o haină sau d. piele) A (se) netezi. 3-4 vtr (Îe) A (i se) ~ fruntea (mai rar) fața (cuiva) A nu mai fi încruntat. 5-6 vtr (Fig; îae) A (se) destinde. 7 vt (Fig; îe) A ~ sprâncenele A lua un aer vesel. 8 vt A descoase un obiect încrețit. 9 vt (Rar) A desface un obiect legat cu șnur.

DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Pref. des- + [în]creți.

DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Des1-+ [în]creți.

DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ A destinde, a face să nu mai fie încruntat; fig. (împreună cu complementul: «fața»,«sprînceana», «fruntea» etc.) a se însenina, a-și recăpăta voioșia, buna dispoziție. Duca tăcu, fără să-și descrețească sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 101. Să lăsăm însă pe Zamfirescu să continuie și să-i descrețim puțin fruntea. MACEDONSKI, O. IV 53. ◊ Refl. Fețele oamenilor se vor descreți. CAMILAR, N. I 416. Ruset se descreți, vesel. SADOVEANU, Z. C. 123. Eu cred că poporul are nevoie și de petreceri, ca să i se descrețească fruntea. CAMIL PETRESCU, T. II 522. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu un șnur. Punga ș-o descrețește. PANN, P. V. I 20.

descrețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrețésc, imperf. 3 sg. descrețeá; conj. prez. 3 descrețeáscă

descrețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrețésc, imperf. 3 sg. descrețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descrețeáscă

DESCREȚÍ vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.)

A (se) descreți ≠ a (se) încreți

A descreți ≠ a cuta, a încreți

A DESCREȚÍ ~ésc tranz. A face să se descrețească. /des- + a [în]creți

A SE DESCREȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr) A deveni drept, fără cârlionți. 2) (despre țesături, piele, hârtie etc.) A se întinde desfăcându-și încrețiturile. 3) (despre pielea omului) A deveni netedă, fără zbârcituri. 4) fig. A-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /des- + a [în] creți

descrețì v. 1. a șterge crețurile sau sbârciturile; 2. fig. a îmbucura, a înveseli.

descrețésc v. tr. (d. creț). Suprim. crețorile, încrețiturile, zbîrciturile. Fig. Înveselesc: l-am făcut să-șĭ descrețească fruntea. V. scapăr și chĭondorîș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCREȚÍ vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.)

Intrare: descreți
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descreți descrețire descrețit descrețind singular plural
descrețește descrețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descrețesc (să) descrețesc descrețeam descreții descrețisem
a II-a (tu) descrețești (să) descrețești descrețeai descrețiși descrețiseși
a III-a (el, ea) descrețește (să) descrețească descrețea descreți descrețise
plural I (noi) descrețim (să) descrețim descrețeam descrețirăm descrețiserăm, descrețisem*
a II-a (voi) descrețiți (să) descrețiți descrețeați descrețirăți descrețiserăți, descrețiseți*
a III-a (ei, ele) descrețesc (să) descrețească descrețeau descreți descrețiseră
Intrare: descrețit
descrețit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descrețit descrețitul descreți descrețita
plural descrețiți descrețiții descrețite descrețitele
genitiv-dativ singular descrețit descrețitului descrețite descrețitei
plural descrețiți descrețiților descrețite descrețitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)