7 definiții pentru descoperitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor.

DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor.

descoperitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: descoperi + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care dezvăluie ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care observă prima existența a ceva sau intuiește pentru prima dată exact o realitate. 5-6 smf, a (Persoană) care a găsit ceva întâmplător (sau după o căutare). 7-8 smf, a (Persoană) care elaborează, imaginează ceva nou Si: inventator.

DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. Descoperitorii merg, de altfel, pe dibuite, căci știința sfîrșește acolo unde născocirea începe. MACEDONSKI, O. III 74.

DESCOPERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care descoperă; om care face o descoperire. /a descoperi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descoperitór s. m., pl. descoperitóri

descoperitór s. m., pl. descoperitóri

Intrare: descoperitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descoperitor
  • descoperitorul
  • descoperitoru‑
plural
  • descoperitori
  • descoperitorii
genitiv-dativ singular
  • descoperitor
  • descoperitorului
plural
  • descoperitori
  • descoperitorilor
vocativ singular
  • descoperitorule
plural
  • descoperitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descoperitor, -oare descoperitoare

  • 1. Persoană care face o descoperire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Descoperitorii merg, de altfel, pe dibuite, căci știința sfîrșește acolo unde născocirea începe. MACEDONSKI, O. III 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Descoperi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09