descoperitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: descoperi + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care dezvăluie ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care observă prima existența a ceva sau intuiește pentru prima dată exact o realitate. 5-6 smf, a (Persoană) care a găsit ceva întâmplător (sau după o căutare). 7-8 smf, a (Persoană) care elaborează, imaginează ceva nou Si: inventator.