2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

deschizător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: deschide + -ător] 1 sf (Îvr) Cheie. 2 sm (Înv) Întemeietor. 3-4 smf (Îs) ~ de drumuri (sau de drum, de cale, de perspective, de porți) Inițiator (sau inovator) într-un anumit domeniu de activitate. 5 a (Înv) Care este folosit împotriva constipației. 6 a (Rar) Care desface flori, frunze, muguri.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f. (În expr.) Deschizător de drumuri = inovator, inițiator.

DESCHIZĂTÓR1 ~i m. Persoană care deschide. ◊ ~ de drumuri persoană care începe să activeze într-un domeniu neexplorat, deschizând căi noi spre progres. /a deschide + suf. ~ător

DESCHIZĂTOR2 ~oáre n. Ustensilă pentru deschiderea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; destupător. /a deschide + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deschizătór1 (persoană) s. m., pl. deschizătóri

deschizătór2 (instrument) s. n., pl. deschizătoáre

deschizătór (persoană) s. m., pl. deschizătóri

deschizătór (instrument) s. n., pl. deschizătoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deschizător, deschizătoare s. n. (intl.) șperaclu.

Intrare: deschizător (s.m.)
deschizător1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizător
  • deschizătorul
  • deschizătoru‑
plural
  • deschizători
  • deschizătorii
genitiv-dativ singular
  • deschizător
  • deschizătorului
plural
  • deschizători
  • deschizătorilor
vocativ singular
  • deschizătorule
plural
  • deschizătorilor
Intrare: deschizător (s.n.)
deschizător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizător
  • deschizătorul
  • deschizătoru‑
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarele
genitiv-dativ singular
  • deschizător
  • deschizătorului
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deschizător, -oare (persoană) deschizătoare

  • 1. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Deschide + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

deschizător (s.n.)

  • 1. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: destupător

etimologie:

  • Deschide + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09