3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

deschizător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: deschide + -ător] 1 sf (Îvr) Cheie. 2 sm (Înv) Întemeietor. 3-4 smf (Îs) ~ de drumuri (sau de drum, de cale, de perspective, de porți) Inițiator (sau inovator) într-un anumit domeniu de activitate. 5 a (Înv) Care este folosit împotriva constipației. 6 a (Rar) Care desface flori, frunze, muguri.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f. (În expr.) Deschizător de drumuri = inovator, inițiator.

DESCHIZĂTOR2 ~oáre n. Ustensilă pentru deschiderea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; destupător. /a deschide + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deschizătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. deschizătoárei; pl. deschizătoáre

deschizătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. deschizătoárei; pl. deschizătoáre

deschizătoáre s. f., pl. deschizători

deschizătór2 (instrument) s. n., pl. deschizătoáre

deschizătór (instrument) s. n., pl. deschizătoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deschizător, deschizătoare s. n. (intl.) șperaclu.

Intrare: deschizătoare (obiect)
deschizătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizătoare
  • deschizătoarea
plural
  • deschizători
  • deschizătorile
genitiv-dativ singular
  • deschizători
  • deschizătorii
plural
  • deschizători
  • deschizătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: deschizătoare (persoană)
deschizătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizătoare
  • deschizătoarea
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarele
genitiv-dativ singular
  • deschizătoare
  • deschizătoarei
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarelor
vocativ singular
  • deschizătoare
  • deschizătoareo
plural
  • deschizătoarelor
Intrare: deschizător (s.n.)
deschizător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizător
  • deschizătorul
  • deschizătoru‑
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarele
genitiv-dativ singular
  • deschizător
  • deschizătorului
plural
  • deschizătoare
  • deschizătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deschizător, -oare (persoană) deschizătoare

etimologie:

  • Deschide + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

deschizător (s.n.)

  • 1. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: destupător

etimologie:

  • Deschide + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09