2 intrări

19 definiții

descentráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: descentra] 1 Pierdere de către piesele unui aparat a poziției simetrice față de centru Si: descentrat1 (1). 2 Deplasare astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată Si: descentrat1 (2).

DESCENTRÁRE, descentrări, s. f. Acțiunea de a (se) descentra.V. descentra.

DESCENTRÁRE, descentrări, s. f. Acțiunea de a (se) descentra.V. descentra.

DESCENTRÁRE s. f. (Tehn.) Faptul de a descentra.

*descentráre s. f., g.-d. art. descentrắrii; pl. descentrắri

descentráre s. f. → centrare

DESCENTRÁRE s.f. Faptul de a (se) descentra. [< descentra].

descentrá vtr [At: DEX / Pzi: ~réz / E: des1- + centra cf fr descentrer] (D. piesele unui aparat) 1-2 (A face să-și piardă sau) a-și pierde poziția simetrică față de centru. 3-4 A (se) deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată.

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ◊ Refl. Roata s-a descentrat.Pref. des- + centra (după fr. décentrer).

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Despre piesele unui aparat) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru, a deplasa astfel încât axa piesei să nu mai coincidă cu axa dată. ◊ Refl. Roata s-a descentrat.Des1- + centru (după fr. décentrer).

DESCENTRÁ, descentrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face să-și piardă poziția simetrică față de centru.

descentrá (a ~) vb., ind. prez. 3 descentreáză

descentrá vb., ind. prez. 1 sg. descentréz, 3 sg. și pl. descentreáză

DESCENTRÁ vb. I. tr., refl. A face să piardă sau a-și pierde poziția simetrică față de centru. [< des- + centra, după fr. décentrer].

DESCENTRÁ vb. tr., refl. a (se) deplasa astfel încât să-și piardă poziția simetrică față de centru. (după fr. décentrer)

A SE DESCENTRÁ se ~eáză intranz. (despre piese, organe ale unui aparat, ale unei mașini etc.) A-și pierde poziția simetrică față de centru. /des- + centru

A DESCENTRÁ ~éz tranz. A face să se descentreze. /des- + centru

Intrare: descentra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descentra descentrare descentrat descentrând singular plural
descentrea descentrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descentrez (să) descentrez descentram descentrai descentrasem
a II-a (tu) descentrezi (să) descentrezi descentrai descentrași descentraseși
a III-a (el, ea) descentrea (să) descentreze descentra descentră descentrase
plural I (noi) descentrăm (să) descentrăm descentram descentrarăm descentraserăm, descentrasem*
a II-a (voi) descentrați (să) descentrați descentrați descentrarăți descentraserăți, descentraseți*
a III-a (ei, ele) descentrea (să) descentreze descentrau descentra descentraseră
Intrare: descentrare
descentrare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descentrare descentrarea
plural descentrări descentrările
genitiv-dativ singular descentrări descentrării
plural descentrări descentrărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)