9 definiții pentru centrare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENTRÁRE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra; centraj. – V. centra.

CENTRÁRE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra; centraj. – V. centra.

centrare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 270 / Pl: ~rări / E: centra] 1 Centralizare (1). 2 Fixare a unei piese pentru a fi prelucrată, astfel încât axa ei de rotație să coincidă cu axul mașinii de prelucrat Si: centrat1 (2). 3 Orientare spre centru (2) Si: centrat1 (3). 4 Așezare simetrică față de un centru a unor obiecte Si: centrat1. 5 (Fig) Orientare a unei activități spre un anumit obiectiv Si: centrat1 (5). 6 (Spt) Trimitere a mingii în careul de la poarta adversă Si: centrat1 (6).

CENTRÁRE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra. Centrarea roților.

CENTRÁRE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra.

CENTRÁRE s.f. Acțiunea de a centra și rezultatul ei; centraj. [< centra].

centráre-șut s. f. (sport) Centrare care este în același timp șut spre poartă ◊ „[...] bucureștenii au hotărât repede soarta jocului, marcând încă în primele 13 minute, de două ori, la centrările-șut ale lui I.” I.B. 30 X 86 p. 7 (din centrare + șut)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

centráre s. f., g.-d. art. centrắrii; pl. centrắri

centráre s. f., g.-d. art. centrării; pl. centrări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: centrare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • centrare
  • centrarea
plural
  • centrări
  • centrările
genitiv-dativ singular
  • centrări
  • centrării
plural
  • centrări
  • centrărilor
vocativ singular
plural

centrare

etimologie:

  • vezi centra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN