centrare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 270 / Pl: ~rări / E: centra] 1 Centralizare (1). 2 Fixare a unei piese pentru a fi prelucrată, astfel încât axa ei de rotație să coincidă cu axul mașinii de prelucrat Si: centrat¹ (2). 3 Orientare spre centru (2) Si: centrat¹ (3). 4 Așezare simetrică față de un centru a unor obiecte Si: centrat¹. 5 (Fig) Orientare a unei activități spre un anumit obiectiv Si: centrat¹ (5). 6 (Spt) Trimitere a mingii în careul de la poarta adversă Si: centrat¹ (6).

CENTRARE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra. Centrarea roților.

CENTRARE, centrări, s. f. Acțiunea de a centra.

CENTRARE s.f. Acțiunea de a centra și rezultatul ei; centraj. [< centra].

centrare-șut s. f. (sport) Centrare care este în același timp șut spre poartă ◊ „[...] bucureștenii au hotărât repede soarta jocului, marcând încă în primele 13 minute, de două ori, la centrările-șut ale lui I.” I.B. 30 X 86 p. 7 (din centrare + șut)

centrare s. f., g.-d. art. centrării; pl. centrări

centrare s. f., g.-d. art. centrării; pl. centrări

centrare s. f., g.-d. art. centrării; pl. centrări

Centrare ≠ descentrare