2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCENTRALIZÁRE, descentralizări, s. f. Acțiunea de a descentraliza și rezultatul ei. 1. Sistem de organizare și de conducere întemeiat pe autonomie, puterea de decizie aparținând autorităților locale. 2. Transferare în afara centrelor urbane supraaglomerate a unor unități industriale, comerciale sau a unor servicii. – V. descentraliza.

descentralizare sf [At: CONV. LIT. II, 40 / Pl: ~zări / E: descentraliza] Autonomie administrativă acordată organelor locale Si: descentralizat1, (înv) descentralizație.

DESCENTRALIZÁRE, descentralizări, s. f. Acțiunea de a descentraliza și rezultatul ei; autonomie administrativă acordată organelor locale. – V. descentraliza.

DESCENTRALIZÁRE, descentralizări, s. f. Acțiunea de a descentraliza; independență administrativă acordată organelor locale ale unei administrații de stat.

DESCENTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a descentraliza și rezultatul ei; lărgire a puterii administrative a organelor locale. [< descentraliza].

descentralizare f. sistemă de a lua puterii centrale administrațiunea afacerilor locale.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda autonomie unor instituții. – Din fr. décentraliser.

descentraliza vt [At: MAIORESCU, D. III, 351 / Pzi: ~zéz / E: des- + centraliza cf fr décentraliser] A acorda autonomie administrativă organelor locale.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda autonomie administrativă organelor locale. – Din fr. décentraliser.

DESCENTRALIZÁ, descentralizez, vb. I. Tranz. A acorda independență administrativă diferitelor organe locale ale unei administrații de stat.

DESCENTRALIZÁ vb. I. tr. A da independență administrativă organelor locale ale unei administrații, a trece în competența organelor locale unele atribuții de conducere care înainte reveneau centrului. [< des- + centraliza, după fr. décentraliser].

DESCENTRALIZÁ vb. tr. a acorda autonomie (administrativă) organelor locale ale administrației de stat. (după fr. décentraliser)

A DESCENTRALIZÁ ~éz tranz. (organe de stat centralizate) A face să nu mai depindă de un singur centru, acordând autonomie administrativă. /<fr. déscentraliser

*descentralizéz v. tr. (d. centralizez). Fac ca diferite părțĭ ale unuĭ stat să fie maĭ independente de puterea centrală în gestiunea intereselor lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descentralizáre s. f., g.-d. art. descentralizắrii; pl. descentralizắri

descentralizáre s. f., g.-d. art. descentralizării; pl. descentralizări

descentralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 descentralizeáză

descentralizá vb., ind. prez. 1 sg. descentralizéz, 3 sg. și pl. descentralizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Descentralizare ≠ centralizare

A descentraliza ≠ a centraliza

Intrare: descentralizare
descentralizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descentralizare
  • descentralizarea
plural
  • descentralizări
  • descentralizările
genitiv-dativ singular
  • descentralizări
  • descentralizării
plural
  • descentralizări
  • descentralizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descentraliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descentraliza
  • descentralizare
  • descentralizat
  • descentralizatu‑
  • descentralizând
  • descentralizându‑
singular plural
  • descentralizea
  • descentralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descentralizez
(să)
  • descentralizez
  • descentralizam
  • descentralizai
  • descentralizasem
a II-a (tu)
  • descentralizezi
(să)
  • descentralizezi
  • descentralizai
  • descentralizași
  • descentralizaseși
a III-a (el, ea)
  • descentralizea
(să)
  • descentralizeze
  • descentraliza
  • descentraliză
  • descentralizase
plural I (noi)
  • descentralizăm
(să)
  • descentralizăm
  • descentralizam
  • descentralizarăm
  • descentralizaserăm
  • descentralizasem
a II-a (voi)
  • descentralizați
(să)
  • descentralizați
  • descentralizați
  • descentralizarăți
  • descentralizaserăți
  • descentralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • descentralizea
(să)
  • descentralizeze
  • descentralizau
  • descentraliza
  • descentralizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descentralizare

  • 1. Acțiunea de a descentraliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: centralizare
    • 1.1. Sistem de organizare și de conducere întemeiat pe autonomie, puterea de decizie aparținând autorităților locale.
      surse: DEX '09 DN
      • diferențiere Independență administrativă acordată organelor locale ale unei administrații de stat.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Transferare în afara centrelor urbane supraaglomerate a unor unități industriale, comerciale sau a unor servicii.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi descentraliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

descentraliza

  • 1. A acorda autonomie unor instituții.
    surse: DEX '09 DLRLC DN antonime: centraliza

etimologie: