opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCENDENT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

DESCENDENT, -Ă, descendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S. m. și f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaș. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

descendent, ~ă [At: MARIN, F. 156 / V: (înv) ~dant, ~dinte sm, descindinte sm, desten~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr descendant, lat descendens, -ntis] 1 a Care coboară Si: coborâtor, (liv) descensiv. 2 smf Urmaș.

DESCENDENT1, -Ă, descendenți, -te, adj. (În opoziție cu ascendent) Care coboară, coborîtor. ◊ (Muz.) Gamă descendentă = gamă coborîtoare.

DESCENDENT2, -Ă, descendenți, -te, s. m. și f. Cel care se trage din..., coborîtor din...; urmaș. [La unele insecte] asistăm la cele mai minuțioase precauțiuni... pentru ca părinții să asigure descendenților un adăpost higienic. C. PETRESCU, Î. I 14.

DESCENDENT, -Ă adj. Care coboară, coborîtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].

DESCENDENT, -Ă I. adj. care coboară; descensiv. ♦ nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. II. s. m. f. urmaș. III. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2). (< fr. descendant, lat. descendens)

DESCENDENT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaș. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

DESCENDENT1 ~tă (~ți, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

descendent a. care descinde. ║ m. cel ce se trage din: descendenții Romanilor.

*descendént, -ă adj. (lat. descéndens -éntis). Care descinde, scoborîtor: mers descendent. Linie descendentă (în rudenie), posteritate, urmașiĭ cuĭva. Subst. Urmaș, care-șĭ trage originea din cineva: Româniĭ îs descendențĭ aĭ Romanilor.

descendant, ~ă smf, a vz descendent

descendinte sm vz descendent

descindinte sm vz descendent

deștendent, ~ă smf, a vz descendent

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descendent adj. m., s. m., pl. descendenți; adj. f., s. f. descendentă, pl. descendente

descendent adj. m., s. m., pl. descendenți; adj. f., s. f. descendentă, pl. descendente

descendent adj. m., s. m., pl. descendenți; f. sg. descendentă, pl. descendente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCENDENT s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. s. pl. v. posteritate. 3. adj. v. coborâtor.

DESCENDENT s., adj. 1. s. coborîtor, odraslă, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. s. pl. posteritate, urmași (pl.), (înv.) mărădic. 3. adj. (FON.) coborîtor, scoborîtor. (Diftong ~.)

Descendent ≠ ascendent

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESCENDENT, -Ă adj. (cf. fr. descendant, lat. descendens): în sintagmele diftong descendent și intonație descendentă (v.).

Intrare: descendent (adj.)
descendent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendent
  • descendentul
  • descendentu‑
  • descendentă
  • descendenta
plural
  • descendenți
  • descendenții
  • descendente
  • descendentele
genitiv-dativ singular
  • descendent
  • descendentului
  • descendente
  • descendentei
plural
  • descendenți
  • descendenților
  • descendente
  • descendentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: descendent (astrol.)
descendent3 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendent
  • descendentul
  • descendentu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • descendent
  • descendentului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: descendent (persoană)
descendent2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descendent
  • descendentul
  • descendentu‑
plural
  • descendenți
  • descendenții
genitiv-dativ singular
  • descendent
  • descendentului
plural
  • descendenți
  • descendenților
vocativ singular —
plural —
descendinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
descindinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
deștendent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
descendant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descendent, descendentăadjectiv

  • 1. Care coboară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: coborâtor descensiv antonime: ascendent
    • 1.1. muzică Gamă descendentă = gamă coborâtoare. DLRLC
    • 1.2. Nod descendent = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii. MDN '00
etimologie:

descendentsubstantiv neutru

  • 1. astrologie Semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului. MDN '00
etimologie:

descendent, descendențisubstantiv masculin
descendentă, descendentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care coboară din..., care se trage din... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: urmaș
    • format_quote [La unele insecte] asistăm la cele mai minuțioase precauțiuni... pentru ca părinții să asigure descendenților un adăpost higienic. C. PETRESCU, Î. I 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.