8 definiții pentru descătărăma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Pref. des- + [în]catarama.

descătărămá [At: SCRIBAN, D. / V: ~cotroma / Pzi: ~méz / E: des- + cataramă] 1 vt A desprinde din catarame. 2 vr (Rar) A-și scoate hainele încheiate cu catarame.

DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Des1- + cataramă.

DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. ♦ Refl. (Rar, despre persoane) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223.

A DESCĂTĂRĂMÁ ~éz tranz. (îmbrăcăminte, obiecte etc.) A desprinde din catarame. /des- + cătăramă

descătărăméz v. tr. (d. cataramă). Desprind din catarame.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descătărămá (a ~) vb., ind. prez. 3 descătărămeáză

descătărămá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descătărămeáză

Intrare: descătărăma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descătărăma
  • descătărămare
  • descătărămat
  • descătărămatu‑
  • descătărămând
  • descătărămându‑
singular plural
  • descătărămea
  • descătărămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descătărămez
(să)
  • descătărămez
  • descătărămam
  • descătărămai
  • descătărămasem
a II-a (tu)
  • descătărămezi
(să)
  • descătărămezi
  • descătărămai
  • descătărămași
  • descătărămaseși
a III-a (el, ea)
  • descătărămea
(să)
  • descătărămeze
  • descătărăma
  • descătărămă
  • descătărămase
plural I (noi)
  • descătărămăm
(să)
  • descătărămăm
  • descătărămam
  • descătărămarăm
  • descătărămaserăm
  • descătărămasem
a II-a (voi)
  • descătărămați
(să)
  • descătărămați
  • descătărămați
  • descătărămarăți
  • descătărămaserăți
  • descătărămaseți
a III-a (ei, ele)
  • descătărămea
(să)
  • descătărămeze
  • descătărămau
  • descătărăma
  • descătărămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descătărăma

  • 1. A desprinde din catarame.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223.
      surse: DLRLC
    • Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A-și scoate hainele (încheiate cu catarame).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]catarama.
    surse: DEX '09