Definiția cu ID-ul 905832:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. ♦ Refl. (Rar, despre persoane) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223.