2 intrări

18 definiții

descărnáre sf [At: LM / Pl: ~nări / E: descărna] 1 Slăbire accentuată Si: descărnat1 (1). 2 Înlăturare a țesutului conjunctiv subcutanat aderent la dermă, prin răzuire, de pe pieile brute Si: descărnat1 (2). 3 (Rar) Curățare de pe oase a cărnii Si: descărnat1 (3). 4 Curățare a pieilor de stratul de carne care rămâne pe el după cenușărit, în industria pielăriei Si: descărnat1 (4). modificată

În original: af, evident greșit - LauraGellner

DESCĂRNÁRE, descărnări, s. f. Acțiunea de a (se) descărna și rezultatul ei. – V. descărna.

DESCĂRNÁRE, descărnări, s. f. Acțiunea de a (se) descărna și rezultatul ei. – V. descărna.

descărnáre s. f., g.-d. art. descărnắrii; pl. descărnắri

descărnáre s. f., g.-d. art. descărnării; pl. descărnări

DESCĂRNÁRE s. 1. cărnosire, șeruire, (reg.) cărnuire. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.) 2. scofâlcire. (~ obrazului.)

descărná [At: MACEDONSKI, O. II, 178 / V: (înv) ~car~ / E: des- + carne cdp fr décharner] 1 vr A slăbi, a fi foarte slab. 2 vt (C. i. piei brute) A înlătura prin răzuire țesutul conjunctiv subcutanat aderent la dermă. 3 vt (Rar; c. i. came de măcelărie) A curăța de pe oase. 4 vt (Înv) A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei.

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (În industria pielăriei) A îndepărta țesutul conjunctiv subcutanat, aderent la dermă). – Pref. des- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. A slăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. A curăța pieile de stratul de carne care rămâne pe ele după cenușărit, în industria pielăriei. – Des1- + carne (după fr. décharner).

DESCĂRNÁ, descărnez, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și animale) A siăbi, a fi foarte slab. 2. Tranz. (Tăbăcărie) A curăța pieile de stratul de carne care le acoperă după cenușărit.

descărná (a ~) vb., ind. prez. 3 descărneáză

descărná vb., ind. prez. 1 sg. descărnéz, 3 sg. și pl. descărneáză

DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofâlci. (Obrazul i s-a ~.)

A SE DESCĂRNÁ mă ~éz intranz. rar A deveni foarte slab; a se usca. /des- + carne

A DESCĂRNÁ ~éz tranz. 1) (piei de tăbăcit) A curăța de carne. 2) (persoane) A face să se descărneze. /des- + carne

*descărnéz v. tr. (d. carne, după fr. décharner). Despoĭ de carne, lăsînd numaĭ oasele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESCĂRNÁRE s. 1. cărnosire, șeruire, (reg.) cărnuíre. (~ a pieilor, în industria tăbăcăriei.) 2. scofîlcire. (~ obrazului.)

DESCĂRNÁ vb. 1. a cărnosi, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.) 2. a se scofîlci. (Obrazul i s-a ~.)

Intrare: descărna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descărna descărnare descărnat descărnând singular plural
descărnea descărnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descărnez (să) descărnez descărnam descărnai descărnasem
a II-a (tu) descărnezi (să) descărnezi descărnai descărnași descărnaseși
a III-a (el, ea) descărnea (să) descărneze descărna descărnă descărnase
plural I (noi) descărnăm (să) descărnăm descărnam descărnarăm descărnaserăm, descărnasem*
a II-a (voi) descărnați (să) descărnați descărnați descărnarăți descărnaserăți, descărnaseți*
a III-a (ei, ele) descărnea (să) descărneze descărnau descărna descărnaseră
Intrare: descărnare
descărnare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descărnare descărnarea
plural descărnări descărnările
genitiv-dativ singular descărnări descărnării
plural descărnări descărnărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)