3 intrări

12 definiții

descăpățânáre sf [At: CONSTANTINESCU / V: ~ți~ / Pl: ~nắri / E: descăpățâna] (Îvr) Decapitare.

descăpățâna vt [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~ți~ / Pzi: ~néz / E: ns cf căpățână] (Îvr) A decapita pe cineva.

descăpățânát, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~áți, ~e / E: descăpățâna] (Îvr) Decapitat.

DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Pref. des- + căpățână.

DESCĂPĂȚÂNÁ, descăpățânez, vb. I. Tranz. (Înv.) A decapita. – Des1- + căpățână.

DESCĂPĂȚÎNÁ, descăpățînez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A tăia, a reteza capul (cuiva); a decapita. Încă să zicem că pe stăpînul meu îl descăpățînează; se cheamă că și-a luat de o grijă și atuncea într-adevăr că s-a tămăduit de toate. SADOVEANU, F. J. 297. – Variantă: descăpățina (SADOVEANU, Z. C. 174, ALECSANDRI, P. III 345) vb. I.

descăpățâná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 descăpățâneáză

descăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. descăpățânéz, 3 sg. și pl. descăpățâneáză

DESCĂPĂȚÂNÁ vb. v. decapita.

descăpățânà v. a decapita: pe robii toți de-a rândul îi descăpățânau AL. [Dela căpățână (în sens de «cap»)].

descăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Vechĭ. Rar azĭ. Taĭ capu, decapitez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

descăpățîná vb. v. DECAPITA.

Intrare: descăpățâna
descăpățâna verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) descăpățâna descăpățânare descăpățânat descăpățânând singular plural
descăpățânea descăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) descăpățânez (să) descăpățânez descăpățânam descăpățânai descăpățânasem
a II-a (tu) descăpățânezi (să) descăpățânezi descăpățânai descăpățânași descăpățânaseși
a III-a (el, ea) descăpățânea (să) descăpățâneze descăpățâna descăpățână descăpățânase
plural I (noi) descăpățânăm (să) descăpățânăm descăpățânam descăpățânarăm descăpățânaserăm, descăpățânasem*
a II-a (voi) descăpățânați (să) descăpățânați descăpățânați descăpățânarăți descăpățânaserăți, descăpățânaseți*
a III-a (ei, ele) descăpățânea (să) descăpățâneze descăpățânau descăpățâna descăpățânaseră
Intrare: descăpățânat
descăpățânat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descăpățânat descăpățânatul descăpățâna descăpățânata
plural descăpățânați descăpățânații descăpățânate descăpățânatele
genitiv-dativ singular descăpățânat descăpățânatului descăpățânate descăpățânatei
plural descăpățânați descăpățânaților descăpățânate descăpățânatelor
vocativ singular
plural
descăpățânare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular descăpățânare descăpățânarea
plural descăpățânări descăpățânările
genitiv-dativ singular descăpățânări descăpățânării
plural descăpățânări descăpățânărilor
vocativ singular
plural
Intrare: descăpățânare
descăpățânare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)