2 definiții pentru descăpățânare
Explicative DEX
descăpățânare sf [At: CONSTANTINESCU / V: ~ți~ / Pl: ~nări / E: descăpățâna] (Îvr) Decapitare.
descăpăținare sf vz descăpățânare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: descăpățânare
descăpăținare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descăpățânare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||