3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.

DESCÂLCÍT2, -Ă, descâlciți, -te, adj. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat. – V. descâlci.

DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.

DESCÂLCÍT1, descâlcituri, s. n. Faptul de a descâlci.V. descâlci.

descâlcit1 sn [At: DEX / V: (reg) dis~ / E: descâlci] (Pop) 1-7 Descâlcire (1-7).

descâlcit2, ~ă a [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: descâlci] 1 (D. fire de ață, de păr etc.) Descurcat. 2 (Îvr) Care s-a eliberat dintr-o încleștare. 3 (D. o încurcătură) Care este rezolvată. 4 (Fig; d. probleme, idei, raționamente etc.) Clarificat. 5 (D. texte ilizibile) Descifrat. 6 (D. dificultăți, probleme etc.) Căreia i s-a găsit o soluție atunci când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și nu urmează firul logic Si: soluționat.

DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A descurca fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Pref. des- + [în]câlci.

descâlcí [At: CANTEMIR, HR. 74 / Pzi: ~césc cj: 3 (înv) să descâlce / E: des- + (în)câlci] 1 vt A descurca fire de păr, de ață etc. 2-3 vtr (Îvr) A (se) desface dintr-o încleștare. 4 vr (Fig) A ieși dintr-o încurcătură. 5 vt (Fig) A face să devină clar un raționament, o idee, o problemă etc. Si: a clarifica, a lămuri. 6 vt (Fig) A dezvălui un secret, un lucru necunoscut etc. 7 (Fig) A descifra un text ilizibil. 8 vt (C.i. dificultăți, probleme etc.) A găsi o soluție când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și par a nu urma firul logic Si: a soluționa.

DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des1- + [în]câlci.

DESCÎLCÍ, descîlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire (de ață, de păr etc.) încîlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. Și popa dă să descîlcească Ce scrie în hîrtia-mpărătească. BENIUC, V. 157. ◊ Refl. (Rar) Anevoie s-ar descîlci din vălmășagul de gînduri ce i se îmbulzesc sub condei. VLAHUȚĂ, O. A. 229.

A SE DESCÂLCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A ajunge să înțeleagă; a se limpezi, a se descurca. /des- + a [în]câlci

A DESCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) (fire de ață, de păr etc. încâlcite) A desface separând unul de altul; a descurca. 2) (probleme, gânduri etc.) A face să devină clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [în]câlci

descîlcésc v. tr. (d. în-cîlcesc). Descurc: a descîlci niște sfoară, o afacere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descâlcít s. n., pl. descâlcíturi

descâlcít s. n., pl. descâlcíturi

descâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 descâlceáscă

descâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descâlceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCÂLCÍ vb. v. clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.

DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate.)

descîlci vb. v. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA.

DESCÎLCI vb. a descurca. (~ firele încurcate.)

arată toate definițiile

Intrare: descâlcit (adj.)
descâlcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descâlcit
  • descâlcitul
  • descâlcitu‑
  • descâlci
  • descâlcita
plural
  • descâlciți
  • descâlciții
  • descâlcite
  • descâlcitele
genitiv-dativ singular
  • descâlcit
  • descâlcitului
  • descâlcite
  • descâlcitei
plural
  • descâlciți
  • descâlciților
  • descâlcite
  • descâlcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: descâlcit (s.n.)
descâlcit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descâlcit
  • descâlcitul
  • descâlcitu‑
plural
  • descâlcituri
  • descâlciturile
genitiv-dativ singular
  • descâlcit
  • descâlcitului
plural
  • descâlcituri
  • descâlciturilor
vocativ singular
plural
Intrare: descâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descâlci
  • descâlcire
  • descâlcit
  • descâlcitu‑
  • descâlcind
  • descâlcindu‑
singular plural
  • descâlcește
  • descâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descâlcesc
(să)
  • descâlcesc
  • descâlceam
  • descâlcii
  • descâlcisem
a II-a (tu)
  • descâlcești
(să)
  • descâlcești
  • descâlceai
  • descâlciși
  • descâlciseși
a III-a (el, ea)
  • descâlcește
(să)
  • descâlcească
  • descâlcea
  • descâlci
  • descâlcise
plural I (noi)
  • descâlcim
(să)
  • descâlcim
  • descâlceam
  • descâlcirăm
  • descâlciserăm
  • descâlcisem
a II-a (voi)
  • descâlciți
(să)
  • descâlciți
  • descâlceați
  • descâlcirăți
  • descâlciserăți
  • descâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • descâlcesc
(să)
  • descâlcească
  • descâlceau
  • descâlci
  • descâlciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

descâlcit (adj.)

  • 1. (Despre fire de păr, de ață etc.). Care a fost descurcat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi descâlci
    surse: DEX '98 DEX '09

descâlcit (s.n.)

  • 1. Faptul de a descâlci.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi descâlci
    surse: DEX '98 DEX '09

descâlci

etimologie:

  • Prefix des- + [în]câlci.
    surse: DEX '09