opțiuni
  • info

3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESANTA, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.

DESANTA, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.

desanta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cf eg descent] A lansa un desant.

DESANTA vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].

DESANTA vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)

A DESANTA ~ez tranz. (trupe, echipamente etc.) A coborî cu parașuta; a lansa. /Din desant

DEȘANȚ adv. (Reg.) În mod ciudat. – Et. nec.

DEȘĂNȚA, deșănțez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv).

deșanț [At: NEGRUZZI, ap. TDRG / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~uri / E: nct] 1 av (Reg) În mod ciudat. 2 sn (Mol; Trs; îe) A-i fi (sau a-i părea) ~ A-i fi (sau a-i părea) ciudat. 3 sn (Mol; Trs; îae) A-i fi rușine. 4 sn (Reg) Ceea ce este ciudat.

deșanță sf vz deșanț

deșănța vr [At: VEISA, I. 124/2 / V: (îvr) diș~ / Pzi: ~țez / E: cf deșanț] (Înv) 1 A se destrăbăla. 2 A se mira.

dișănța v vz deșănța

DEȘANȚ s. n. sg. (Regional, numai în expr.) Mi-i (sau îmi pare) deșanț = m-apucă mirarea, îmi pare ciudat, curios, straniu, neobișnuit, bizar. Zi o dată da; pe urmă n-are să-ți mai pară deșanț. CONTEMPORANUL, VIII 5. Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? CREANGĂ, P. 190. Ha, ha, ha, cucoană Florică... tare-mi pare deșanț! ALECSANDRI, T. 918.

DEȘANȚ adv.: A-i fi (sau a-i părea) ~ a-i părea curios; a-i fi de mirare. /Orig. nec.

A SE DEȘĂNȚA mă ~ez intranz. pop. și fam. A deveni neglijent, dezordonat; a se dezmăța. /Din deșanțat

deșanț a. Mold. curios, bizar: poate ți-i deșanț de una ca aceasta? CR. [Origină necunoscută].

deșánț V. șanț 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desanta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desantez, 3 desantează; conj. prez. 1 sg. să desantez, 3 să desanteze

*desanta (a ~) vb., ind. prez. 3 desantează

desanta vb., ind. prez.1 sg. desantez, 3 sg. și pl. desantează

deșănța (a se ~) (înv., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă deșănțez, 3 se deșănțează; conj. prez. 1 sg. să mă deșănțez, 3 să se deșănțeze; imper. 2 sg. afirm. deșănțează-te; ger. deșănțându-mă

deșanț (reg.) adv.

!deșănța (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se deșănțează

deșanț adv.

deșănța vb., ind. prez. 1 sg. deșănțez, 3 sg. și pl. deșănțează

Intrare: desanta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desanta
  • desantare
  • desantat
  • desantatu‑
  • desantând
  • desantându‑
 singular plural
  • desantează
  • desantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desantez
 (să)
  • desantez
  • desantam
  • desantai
  • desantasem
a II-a (tu)
  • desantezi
 (să)
  • desantezi
  • desantai
  • desantași
  • desantaseși
a III-a (el, ea)
  • desantează
 (să)
  • desanteze
  • desanta
  • desantă
  • desantase
plural I (noi)
  • desantăm
 (să)
  • desantăm
  • desantam
  • desantarăm
  • desantaserăm
  • desantasem
a II-a (voi)
  • desantați
 (să)
  • desantați
  • desantați
  • desantarăți
  • desantaserăți
  • desantaseți
a III-a (ei, ele)
  • desantează
 (să)
  • desanteze
  • desantau
  • desantară
  • desantaseră
Intrare: deșanț
deșanț adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • deșanț
deșanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deșănța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșănța
  • deșănțare
  • deșănțat
  • deșănțatu‑
  • deșănțând
  • deșănțându‑
 singular plural
  • deșănțează
  • deșănțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșănțez
 (să)
  • deșănțez
  • deșănțam
  • deșănțai
  • deșănțasem
a II-a (tu)
  • deșănțezi
 (să)
  • deșănțezi
  • deșănțai
  • deșănțași
  • deșănțaseși
a III-a (el, ea)
  • deșănțează
 (să)
  • deșănțeze
  • deșănța
  • deșănță
  • deșănțase
plural I (noi)
  • deșănțăm
 (să)
  • deșănțăm
  • deșănțam
  • deșănțarăm
  • deșănțaserăm
  • deșănțasem
a II-a (voi)
  • deșănțați
 (să)
  • deșănțați
  • deșănțați
  • deșănțarăți
  • deșănțaserăți
  • deșănțaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșănțează
 (să)
  • deșănțeze
  • deșănțau
  • deșănțară
  • deșănțaseră
dișănța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desanta, desantezverb

  • 1. A lansa un desant. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • desant DEX '98 DEX '09

deșanțadverb

  • 1. regional În mod ciudat. DEX '09
    • chat_bubble Mi-i (sau îmi pare) deșanț = m-apucă mirarea, îmi pare ciudat, curios, straniu, neobișnuit, bizar. DLRLC
      • format_quote Zi o dată da; pe urmă n-are să-ți mai pară deșanț. CONTEMPORANUL, VIII 5. DLRLC
      • format_quote Poate ți-i deșanț de una ca aceasta? CREANGĂ, P. 190. DLRLC
      • format_quote Ha, ha, ha, cucoană Florică... tare-mi pare deșanț! ALECSANDRI, T. 918. DLRLC
etimologie:

deșănța, deșănțezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.