13 definiții pentru deriziune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERIZIÚNE, deriziuni, s. f. (Livr.) Luare în râs, derâdere. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. dérision, lat. derisio, -onis.

deriziune sf [At: ODOBESCU, S. II, 326 / Pl: ~ni / E: fr dérision, lat derisio, -onis] (Frm) Luare în râs, batjocură.

DERIZIÚNE, deriziuni, s. f. (Franțuzism) Luare în râs, derâdere. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. dérision, lat. derisio, -onis.

DERIZIÚNE, deriziuni, s. f. (Franțuzism rar) Luare în rîs, bătaie de joc, derîdere, zeflemisire. O operă împestrițată... ne-ar expune la deriziunea publicului. ODOBESCU, S. II 326. – Pronunțat: -zi-u-.

DERIZIÚNE s.f. (Rar) Luare în râs, în derâdere, bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. dérision, lat. derisio].

DERIZIÚNE s. f. luare în râs, derâdere. (< fr. dérision, lat. derisio)

DERIZIÚNE ~i f. 1) Luare în râs; luare în derâdere. 2) Lucru derizoriu; obiect neînsemnat. [Art. deriziunea; G.-D. deriziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. dérision, lat. derisio, ~onis

deriziune f. luare în râs, batjocură disprețuitoare.

*deriziúne f. (lat. de-risio, -ónis. d. de-ridére, a lua în rîs). Luare în rîs. În deriziune, în rîs, în batjocură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deriziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. deriziúnii; pl. deriziúni

deriziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. deriziúnii; pl. deriziúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERIZIÚNE s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.

deriziune s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA.

Intrare: deriziune
deriziune substantiv feminin
  • silabație: -zi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deriziune
  • deriziunea
plural
  • deriziuni
  • deriziunile
genitiv-dativ singular
  • deriziuni
  • deriziunii
plural
  • deriziuni
  • deriziunilor
vocativ singular
plural

deriziune

etimologie: