9 definiții pentru dereș

déreș, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) déleș, déliș, ~riș / Pl: ~i, ~e / E: mg deres] 1-2 smf a (Reg) (Cal) cu părul roșu amestecat cu alb și negru. 3 sn (Înv) Un fel de laviță pe care se aplicau în armată pedepse corporale.

DÉREȘ, -Ă, dereși, -e, adj. (Reg.; despre cai; și substantivat) Cu părul roșu amestecat cu alb și negru. – Din magh. deres.

DÉREȘ, -Ă, dereși, -e, adj. (Reg.; despre cai; și substantivat) Cu părul roșu amestecat cu alb și negru. – Din magh. deres.

DÉREȘ, -Ă, dereși, -e, adj. (Regional, despre cai) Cu părul roșu amestecat cu alb. ◊ (Substantivat) Să ducea p-un dereș de nu i se vedeau picioarele. DELAVRANCEA, A. 105.

déreș (reg.) adj. m., pl. déreși; f. déreșă, art. déreșa, pl. déreșe

déreș adj. m., pl. déreși; f. sg. déreșă, pl. déreșe

déreș (déreșe), adj. – (Cal) cu părul roșu, amestecat cu alb și negru, murg. Mag. deres „brumat”, în parte prin intermediul pol. deresz (Cihac, II, 495; Tiktin; Candrea; Ruffini 98).

dèreș a. cu perii albi, vineți și roșiatici: cal dereș. [Ung. DERES, brumatic (din der, brumă)].

déreș, -ă adj. (ung. deres, brumat, albicĭos, d. dér, brumă. De aici și pol. deresz). Cu păru albicĭos parć’ar fi presărat cu făină: cal dereș.

Intrare: dereș
dereș adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dereș dereșul dereșă dereșa
plural dereși dereșii dereșe dereșele
genitiv-dativ singular dereș dereșului dereșe dereșei
plural dereși dereșilor dereșe dereșelor
vocativ singular
plural