10 definiții pentru derâdere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERẤDERE s. f. Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire. – Pref. de- + râdere (după fr. dérision).

derâdere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: derâde] 1 (Înv) Batjocorire. 2 (Îe) A lua în ~ A lua în râs.

DERẤDERE s. f. Bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire. – De4 + râdere (după fr. dérision).

DERÂDERE f.: A lua (pe cineva) în ~ a lua în râs (pe cineva); a lua în bătaie de joc (pe cineva). /de + râdere

DERÎ́DERE s. f. Bătaie de joc, batjocură, luare în rîs; deriziune, zeflemisire. «Filozof» – era... epitetul de derîdere cu care îl întîmpinau colegii în cancelaria liceului. C. PETRESCU, Î. II 215. ◊ Loc. adv. (Mai ales în legătură cu verbul «a lua») În derîdere = în bătaie de joc, în zeflemea. Era murdar de funingine și rugină la nas, la ochi și pe frunte. Parcă îl mînjise cineva, în derîdere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

derấdere s. f., g.-d. art. derấderii

derâdere s. f., g.-d. art. derâderii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DERÎDERE s. batjocură, rîs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (A lua pe cineva în ~.)

Intrare: derâdere
derâdere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derâdere
  • derâderea
plural
  • derâderi
  • derâderile
genitiv-dativ singular
  • derâderi
  • derâderii
plural
  • derâderi
  • derâderilor
vocativ singular
plural

derâdere

  • 1. Bătaie de joc, luare în râs.
    exemple
    • «Filozof» – era... epitetul de derîdere cu care îl întîmpinau colegii în cancelaria liceului. C. PETRESCU, Î. II 215.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În derâdere = în bătaie de joc, în zeflemea.
      exemple
      • Era murdar de funingine și rugină la nas, la ochi și pe frunte. Parcă îl mînjise cineva, în derîdere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27.
        surse: DLRLC

etimologie: