2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și f. 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. ♦ (În România) Parlamentar, membru al Camerei Deputaților. 2. (Înv.) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. – Din fr. député, it. deputato.

deputa vt [At: BĂLCESCU, M.V. / Pzi: ~téz / E: cf fr députer] (Înv) A trimite una sau mai multe persoane în delegație cu misiunea de a apăra interesele comunității.

deputat1, ~ă smf [At: GOLESCU, Î. 21 / V: deap~, dip~, dipot~, ipot~, nipot~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr député, it deputato] 1 (Înv) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă Si: delegat, sol. 2 Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. 3 (Pop; rar) Consilier comunal.

DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și f. 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. 2. (Înv.) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. – Din fr. député, it. deputato.

DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și f. 1. Persoană aleasă, prin vot, ca reprezentant al poporului într-un organ al puterii de stat. Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43. Astăzi oamenii muncii sînt aceia care propun pe cei mai vrednici, mai cinstiți și mai pricepuți dintre ei pentru funcția de deputat, de gospodar al treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617. La alegerile noastre libere de astăzi, reamintindu-ne imaginea deputaților de altădatăimagine a patriotismului de cafenea, a tăietorilor de cupoane, a trădării de patrie – ea reprezintă pentru noi o mărturie istorică. Mărturie a ticăloșiei și banditismului «deputaților» burghezo-moșierimii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/1. 2. (învechit) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. La 1460 domnul Vlad al V-lea, văzînd numeroasele biruințe ale turcilor, coprinderea Constantinopolului și groaza ce numele lor răspîndea în toată Europa, sfătuindu-se cu poporul, trimise deputați la Adrianopole și încheiară un tractat. BĂLCESCU, O. I 228. Deputații erau porunciți de Tomșa... să-și urmeze drumul la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 142.

DEPUTÁT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană aleasă prin vot ca reprezentant al unei părți a populației într-un organ al puterii de stat. 2. Persoană însărcinată cu îndeplinirea unei misiuni. [Cf. fr. député, it. deputato].

DEPUTÁT, -Ă s. m. f. persoană aleasă într-un organ reprezentativ al puterii de stat. (< fr. député, lat. deputatus)

DEPUTÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană aleasă pentru a face parte dintr-un organ reprezentativ al statului. 2) înv. Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat; sol; trimis. /<fr. députe

*deputéz v. tr. (lat. dé-puto, -putáre, 1) a curăța tăind, 1) a socoti, rudă cu putare, a socoti. V. cont). Rar. Trimet ca deputat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deputátă s. f., g.-d. art. deputátei; pl. deputáte

deputátă s. f., pl. deputáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPUTÁT s. (POL.) (prin Transilv., ieșit din uz) ablegat.

DEPUTAT s. congresman, (prin Transilv., ieșit din uz) ablegat. (În unele state, ~ se numește congresman.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deputá (-téz, -át), vb. – A numi, a desemna. Fr. députer.Der. deputat, s. m., pe baza fr. député; deputați(un)e, s. f., din fr. députation; deputăție, s. f.

Intrare: deputată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deputa
  • deputata
plural
  • deputate
  • deputatele
genitiv-dativ singular
  • deputate
  • deputatei
plural
  • deputate
  • deputatelor
vocativ singular
  • deputa
  • deputato
plural
  • deputatelor
Intrare: deputat
deputat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deputat
  • deputatul
  • deputatu‑
  • deputa
  • deputata
plural
  • deputați
  • deputații
  • deputate
  • deputatele
genitiv-dativ singular
  • deputat
  • deputatului
  • deputate
  • deputatei
plural
  • deputați
  • deputaților
  • deputate
  • deputatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deputat, -ă deputat deputată ipotat

  • 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43.
      surse: DLRLC
    • Astăzi oamenii muncii sînt aceia care propun pe cei mai vrednici, mai cinstiți și mai pricepuți dintre ei pentru funcția de deputat, de gospodar al treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.
      surse: DLRLC
    • La alegerile noastre libere de astăzi, reamintindu-ne imaginea deputaților de altădată – imagine a patriotismului de cafenea, a tăietorilor de cupoane, a trădării de patrie – ea reprezintă pentru noi o mărturie istorică. Mărturie a ticăloșiei și banditismului «deputaților» burghezo-moșierimii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În România) Parlamentar, membru al Camerei Deputaților.
      surse: DEX '09 sinonime: parlamentar
  • 2. învechit Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: delegat, -ă sol (s.m.) trimis (s.m.) 2 exemple
    exemple
    • La 1460 domnul Vlad al V-lea, văzînd numeroasele biruințe ale turcilor, coprinderea Constantinopolului și groaza ce numele lor răspîndea în toată Europa, sfătuindu-se cu poporul, trimise deputați la Adrianopole și încheiară un tractat. BĂLCESCU, O. I 228.
      surse: DLRLC
    • Deputații erau porunciți de Tomșa... să-și urmeze drumul la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 142.
      surse: DLRLC

etimologie: