3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPÚNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune1 și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. – V. depune1.

DEPÚNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune1 și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. – V. depune1.

depunere sf [At: DLR ms / E: depune2] 1 Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2 Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas. 3 (Jur) Depoziție. 4 Lăsare a unui obiect din mână, punându-l undeva Si: depus1 (1). 5 (Zlg) Eliminare a ouălor[1] la un loc potrivit Si: depus1 (2). 6 (Fig; îs) ~a armelor Încetare a luptei. 7 (Fig; îs) ~a coroanei Renunțare la domnie. 8 (Fig; cmr) ~a bilanțului Falimentare. 9 (Îs) ~a banilor Lăsare a unei sume de bani spre păstrare la o instituție bancară. 10 (Îs) ~a mandatului Renunțare la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. 11 (Îs ) ~a unui act (sau unei cereri, unui memoriu etc.) Predare a unui act, a unei cereri, a unui memoriu unui for competent. 12 (Îs) ~a muncii (sau efortului, ostenelii etc.) Trudă. 13 (Îs) ~a jurământului Angajare în mărturisirea adevărului în legătură cu faptele unui proces de către o parte în litigiu sau de către un martor. 14 (Îas) Angajare solemnă de îndeplinire a îndatoririlor, cu respectarea legilor țării, de către anumite categorii de oameni și de către militari. corectată

  1. ouălelor → ouălor — Ladislau Strifler

DEPÚNERE, depuneri, s. f. Acțiunea de a (se) depune și rezultatul ei. 1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară. 2. Material depus pe o suprafață sau pe fundul unui recipient; depozit, sediment. 3. (Jur.; în expr.) Mandat de depunere = (în vechea legiuire de procedură penală) ordin dat de judecătorul de instrucție organelor de poliție judiciară, de a ridica și ține la dispoziția sa, timp de 24 de ore, o persoană învinuită.

DEPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) depune și rezultatul ei. ♦ Sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). ♦ Sediment. [< depune].

DEPÚNERE s. f. 1. acțiunea de a (se) depune. 2. sumă de bani care se depune la o instituție (bancară). 3. sediment. (< depune)

DEPÚNERE ~i f. 1) v. A DEPUNE și A SE DEPUNE. 2) Sumă de bani depusă pentru păstrare. /v. a (se) depune

depunere f. 1. acțiunea de a depune: depunerea titlurilor; 2. destituire; 3. ceea ce un martor depune înaintea justiției; 4. depozit: Cassa de depuneri și consemnațiuni.

*depúnere f. Acțiunea de a depune, depozițiune, dare în păstrare: casă de depunerĭ (de economie). Destituire. Punere în închisoare. Mărturie în justiție.

DEPÚNE2 pers. 3 depúne, vb. III. Intranz. (Reg.; despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. [Perf. s. depuse, part. depus] – Lat. deponere.

DEPÚNE2 pers. 3 depúne, vb. III. Intranz. (Reg.; despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. [Perf. s. depuse, part. depus] – Lat. deponere.

DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. Tranz. A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. ◊ Expr. A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre demnitari, magistrați, militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei, part. depus] – Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer).

depúne1 vi [At: DOSOFTEI, V. S. 237/1 / Pzi: ~ún / E: lat deponere] 1 (Reg; d. vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul ca urmare a secreției abundente de lapte, ceea ce indică apropierea timpului fătării. 2 (D. aștri) A asfinți.[1] corectată

  1. În original: Pzi: p 3 ~un LauraGellner

depune2 [At: (a. 1774) URICARIUL I, 175 / V: dăp~, dip~ / Pzi: ~un / E: lat deponere] 1 vt A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. 2 vr (D. substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se sedimenta. 3 vt (D. animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la un loc potrivit). 4 vt (Fig; îe) A ~ armele A înceta lupta. 5 vt (Fig; îe) A ~ coroana A renunța la domnie. 6 vt (Fig; cmr; îe) A ~ bilanțul (la tribunal) A da faliment. 7 vt (Îe) A ~ bani (la o instituție bancară) A lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). 8 vt (Îe) A ~ mandatul A renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. 9 vt (Îe) A ~ un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.). 10 vt (Îe) A ~ muncă (sau efort, osteneală etc.) A trudi. 11 vt (Rar; îe) A ~ un examen A da un examen. 12 vt (D. o parte în litigiu sau despre un martor; îe) A ~ jurământul A se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces. 13 vt (D. unele categorii de oameni și d. militari; îae) A se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. 14 vt (D. un martor; îe) A ~ mărturie A face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 15 vt (Înv) A detrona (un domnitor, un ierarh bisericesc) Si: a destitui, a caterisi. 16 vt (Îvr; jur) A înainta. 17 vt (Îvr; jur) A face. 18 vt (Îvr; jur) A da. 19 vt (Îvr; jur) A aresta preventiv.

DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. Tranz. A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. ◊ Expr. A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei, part. depus] – Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer).

DEPÚNE2, pers. 3 depúne, vb. III. Intranz. (Despre vaci, bivolițe și alte animale domestice; regional, rar) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. Îndată au și depus oaia și în scurt timp au și fătat doi miei tare frumoși, cu lîna creață de aur. SBIERA, P. 112. – Forme gramaticale: perf. s. depuse, part. depus.

DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. Tranz. A lăsa un obiect din mînă, punîndu-l undeva (ca să rămînă acolo). E sîmbătă seara și funcționarii din birouri au depus condeiele cu un sfert de oră mai devreme. GALACTION, O. I 600. Hasan plecat depune pe cîmpul ud de sînge Copilul, rod în floare, ce tremură și plînge. ALECSANDRI, P. III 345. ◊ Fig. Dacă vreți, răspundeți-mi cînd pot veni să depun omagiile mele la picioarele d-voastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. ◊ A depune bani (la o instituție bancară) = a da bani în păstrare (la o instituție bancară, de obicei contra unei dobînzi). A depune un act, o cerere, un raport etc. = a înainta, a preda forului competent un act, o cerere etc. Mi-a trimis tata... un raport ca să-l depun la minister. CAMIL PETRESCU, T. II 409. A depune armele = a se preda, a se declara învins; fig. a ceda în fața argumentelor adversarului, a se declara convins. O luasem numai cam repede și mă vedeam în curînd silit să depun armele. M. I. CARAGIALE, C. 8. Cu cincizeci mii oameni pașa vă lovește. Armele depuneți, primiți a vă da. Căci cu caii numai vă vor sfărîma. BOLINTINEANU, O. 69. A depune un mandat = a renunța la o însărcinare încredințată, neputînd-o duce la îndeplinire. A depune jurămîntul = a jura, a-și lua angajamentul solemn de a spune adevărul (în fața justiției); a-și lua în mod solemn angajamentul de a-și îndeplini datoria (de cetățean etc.). N-am putut să depun jurămîntul. CAMIL PETRESCU, T. III 171. A depune un examen = a se prezenta la un examen, a da un examen. Veneau acum să depună examenul la școala statului. GALACTION, O. I 57. (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A depune ouăle = a lepăda ouăle (la loc potrivit). A depune muncă, efort, osteneală etc. = a munci, a se strădui. Încearcă în toate felurile, depunînd adevărate sforțări, însă fără rezultat. SAHIA, N. 104. Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III 10. 2. Refl. (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formînd un sediment. După încetarea inundațiilor nămolurile se depun, acoperind valea (lunca) cu aluviuni... și ridicînd malurile albiei. MINERALOGIA 58. O cantitate echivalentă de cupru se depune pe catod. FIZICA 133.- Forme gramaticale: perf. s. depusei, part. depus.

DEPÚNE vb. III. 1. tr. A pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ◊ A depune bani = a încredința bani spre păstrare (de obicei unei instituții); a depune un mandat = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini. 2. tr., refl. A cădea sau a lăsa să cadă la fund (substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depoziție. [P.i. depún, perf. s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. déposer, după pune].

DEPÚNE vb. I. tr. 1. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ♦ a ~ bani = a încredința bani spre păstrare (unei instituții); a ~ mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcționari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfășura, a executa, a presta (o muncă, un efort). II. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanțe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depoziție. (< lat. deponere, după fr. déposer)

A DEPÚNE depún tranz. 1) (obiecte) A lăsa din mâini, punând într-un anumit loc. 2) (bani, hârtii de valoare etc.) A pune pentru păstrare la o instituție bancară; a consemna. 3) (acte, cereri, memorii etc.) A înainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renunța la o demnitate, la un post, invocând diverse motive. ~ muncă (sau efort, osteneală) a munci cu străduință. ~ armele a recunoaște că a fost învins și a înceta să lupte; a se preda. ~ jurământ a) a jura în privința autenticității faptelor pe care le declară; b) a jura în mod solemn privind îndeplinirea datoriei față de patrie. ~ mărturie a face declarații în fața unei instanțe judecătorești sau penale. /<lat. deponere

A SE DEPÚNE pers. 3 se ~ intranz. (despre materii, substanțe aflate în suspensie) A se așeza la fund sub formă de sediment; a se sedimenta. /<lat. deponere

depune v. 1. a pune jos un lucru; 2. a face un depozit: a depune bani la un bancher; 3. fig. a renunța, a părăsi: a depune autoritatea; 4. a scoate din funcțiune: a depune un rege; 5. a spune înaintea unui tribunal ce știe despre un fapt; 6. a întemnița: criminalul a fost depus; 7. a se scăpa: a depune un examen. [Lat. DEPONERE].

arată toate definițiile

Intrare: depunere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depunere
  • depunerea
plural
  • depuneri
  • depunerile
genitiv-dativ singular
  • depuneri
  • depunerii
plural
  • depuneri
  • depunerilor
vocativ singular
plural
Intrare: depune (sens curent)
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depune
  • depunere
  • depus
  • depusu‑
  • depunând
  • depunându‑
singular plural
  • depune
  • depuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depun
(să)
  • depun
  • depuneam
  • depusei
  • depusesem
a II-a (tu)
  • depui
(să)
  • depui
  • depuneai
  • depuseși
  • depuseseși
a III-a (el, ea)
  • depune
(să)
  • depu
  • depuie
  • depunea
  • depuse
  • depusese
plural I (noi)
  • depunem
(să)
  • depunem
  • depuneam
  • depuserăm
  • depuseserăm
  • depusesem
a II-a (voi)
  • depuneți
(să)
  • depuneți
  • depuneați
  • depuserăți
  • depuseserăți
  • depuseseți
a III-a (ei, ele)
  • depun
(să)
  • depu
  • depuie
  • depuneau
  • depuseră
  • depuseseră
Intrare: depune (zool.)
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depune
  • depunere
  • depus
  • depusu‑
  • depunând
  • depunându‑
singular plural
  • depune
  • depuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depun
(să)
  • depun
  • depuneam
  • depusei
  • depusesem
a II-a (tu)
  • depui
(să)
  • depui
  • depuneai
  • depuseși
  • depuseseși
a III-a (el, ea)
  • depune
(să)
  • depu
  • depuie
  • depunea
  • depuse
  • depusese
plural I (noi)
  • depunem
(să)
  • depunem
  • depuneam
  • depuserăm
  • depuseserăm
  • depusesem
a II-a (voi)
  • depuneți
(să)
  • depuneți
  • depuneați
  • depuserăți
  • depuseserăți
  • depuseseți
a III-a (ei, ele)
  • depun
(să)
  • depu
  • depuie
  • depuneau
  • depuseră
  • depuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depunere

  • 1. Acțiunea de a (se) depune și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Sumă de bani depusă la o instituție bancară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Sediment, depozit pe o suprafață sau pe fundul unui vas.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: depozit sediment
    • 1.3. științe juridice expresie Mandat de depunere = (în vechea legiuire de procedură penală) ordin dat de judecătorul de instrucție organelor de poliție judiciară, de a ridica și ține la dispoziția sa, timp de 24 de ore, o persoană învinuită.
      surse: DLRLC

etimologie:

depune (sens curent)

  • 1. tranzitiv A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lăsa pune attach_file 3 exemple
    exemple
    • E sîmbătă seara și funcționarii din birouri au depus condeiele cu un sfert de oră mai devreme. GALACTION, O. I 600.
      surse: DLRLC
    • Hasan plecat depune pe cîmpul ud de sînge Copilul, rod în floare, ce tremură și plînge. ALECSANDRI, P. III 345.
      surse: DLRLC
    • figurat Dacă vreți, răspundeți-mi cînd pot veni să depun omagiile mele la picioarele d-voastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 217.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară).
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. expresie A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.3. expresie A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mi-a trimis tata... un raport ca să-l depun la minister. CAMIL PETRESCU, T. II 409.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A depune armele = a se preda, a se declara învins.
      surse: DLRLC sinonime: preda attach_file un exemplu
      exemple
      • Cu cincizeci mii oameni pașa vă lovește. Armele depuneți, primiți a vă da. Căci cu caii numai vă vor sfărîma. BOLINTINEANU, O. 69.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. figurat A ceda în fața argumentelor adversarului, a se declara convins.
        surse: DLRLC sinonime: ceda attach_file un exemplu
        exemple
        • O luasem numai cam repede și mă vedeam în curînd silit să depun armele. M. I. CARAGIALE, C. 8.
          surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a se strădui.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: munci strădui attach_file 2 exemple
      exemple
      • Încearcă în toate felurile, depunînd adevărate sforțări, însă fără rezultat. SAHIA, N. 104.
        surse: DLRLC
      • Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III 10.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie rar A depune un examen = a da un examen.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Veneau acum să depună examenul la școala statului. GALACTION, O. I 57.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A depune jurământ(ul) = (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 sinonime: jura
    • 1.8. expresie A depune jurământ(ul) = (despre demnitari, magistrați, militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
      exemple
      • N-am putut să depun jurămîntul. CAMIL PETRESCU, T. III 171.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces.
      surse: DEX '09
  • 2. tranzitiv (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sedimenta attach_file 2 exemple
    exemple
    • După încetarea inundațiilor nămolurile se depun, acoperind valea (lunca) cu aluviuni... și ridicînd malurile albiei. MINERALOGIA 58.
      surse: DLRLC
    • O cantitate echivalentă de cupru se depune pe catod. FIZICA 133.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A face o depoziție.
    surse: DN

etimologie:

  • limba latină deponere (cu sensurile din limba franceză déposer).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

depune (zool.)

  • 1. intranzitiv unipersonal regional (Despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Îndată au și depus oaia și în scurt timp au și fătat doi miei tare frumoși, cu lîna creață de aur. SBIERA, P. 112.
      surse: DLRLC

etimologie: