2 intrări

12 definiții

depunctáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tắri / E: depuncta] Reducere (în funcție de erori) a punctajului unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen etc. Si: depunctat1.

DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.

DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.

depunctáre s. f., pl. depunctări

depunctá vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.

*depunctá (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depuncteáză

depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză

DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)

A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

depunctáre s.f. Scădere a punctajului pentru greșeli ◊ „Controlul se face de o echipă de specialiști [...] stabilindu-se și un clasament special prin depunctarea fiecărei deficiențe [...]” R.l. 5 II 85 p. 5 (din de- + punct + -are; DEX-S)

Intrare: depuncta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) depuncta depunctare depunctat depunctând singular plural
depunctea depunctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) depunctez (să) depunctez depunctam depunctai depunctasem
a II-a (tu) depunctezi (să) depunctezi depunctai depunctași depunctaseși
a III-a (el, ea) depunctea (să) depuncteze depuncta depunctă depunctase
plural I (noi) depunctăm (să) depunctăm depunctam depunctarăm depunctaserăm, depunctasem*
a II-a (voi) depunctați (să) depunctați depunctați depunctarăți depunctaserăți, depunctaseți*
a III-a (ei, ele) depunctea (să) depuncteze depunctau depuncta depunctaseră
Intrare: depunctare
depunctare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depunctare depunctarea
plural depunctări depunctările
genitiv-dativ singular depunctări depunctării
plural depunctări depunctărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)