2 intrări

12 definiții

depunctare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: depuncta] Reducere (în funcție de erori) a punctajului unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen etc. Si: depunctat1.

DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.

DEPUNCTÁRE, depunctări, s. f. Acțiunea de a depuncta și rezultatul ei. – V. depuncta.

depunctáre s. f., pl. depunctări

depuncta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: de(s) + puncta] A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Pref. de- + puncta.

DEPUNCTÁ, depunctez, vb. I. Tranz. A reduce în funcție de erori punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. – Des1- + puncta.

*depunctá (a ~) (-punc-ta) vb., ind. prez. 3 depuncteáză

depunctá vb., ind. prez.1 sg. depunctéz, 3 sg. și pl. depuncteáză

DEPUNCTÁ vb. tr. a reduce, în funcție de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiție, la un examen. (< de1- + puncta)

A DEPUNCTÁ ~éz tranz. (candidați sau concurenți la o competiție, la un examen etc.) A lipsi de un anumit număr de puncte în dependență de erorile comise. /des- + a puncta


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

depunctáre s. f. Scădere a punctajului pentru greșeli ◊ „Controlul se face de o echipă de specialiști [...] stabilindu-se și un clasament special prin depunctarea fiecărei deficiențe [...]” R.l. 5 II 85 p. 5 (din de- + punct + -are; DEX-S)

Intrare: depuncta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depuncta
  • depunctare
  • depunctat
  • depunctând
singular plural
  • depunctea
  • depunctați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depunctez
(să)
  • depunctez
  • depunctam
  • depunctai
  • depunctasem
a II-a (tu)
  • depunctezi
(să)
  • depunctezi
  • depunctai
  • depunctași
  • depunctaseși
a III-a (el, ea)
  • depunctea
(să)
  • depuncteze
  • depuncta
  • depunctă
  • depunctase
plural I (noi)
  • depunctăm
(să)
  • depunctăm
  • depunctam
  • depunctarăm
  • depunctaserăm
  • depunctasem
a II-a (voi)
  • depunctați
(să)
  • depunctați
  • depunctați
  • depunctarăți
  • depunctaserăți
  • depunctaseți
a III-a (ei, ele)
  • depunctea
(să)
  • depuncteze
  • depunctau
  • depuncta
  • depunctaseră
Intrare: depunctare
depunctare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depunctare
  • depunctarea
plural
  • depunctări
  • depunctările
genitiv-dativ singular
  • depunctări
  • depunctării
plural
  • depunctări
  • depunctărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)