12 definiții pentru depunător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și f. Persoană care depune pentru păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.

depunător, ~oare smf [At: BARCIANU / V: (înv) ~puit~ / Pl: ~i, ~oare / E: depune + -ător] Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + suf. -ător.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, s. m. și. f. Persoană care depune spre păstrare (de obicei la o instituție bancară) o sumă de bani, hîrtii de valoare, lucruri de preț etc.; deponent.

DEPUNĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care depune (bani) spre păstrare. [< depune + -(ă)tor].

DEPUNĂTÓR, -OÁRE s. m. f. deponent2, depozant (2). (< depune + -/ă/tor)

DEPUNĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a depus sau care depune bani sau hârtii de valoare la păstrare; deponent. /a depune + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depunătór s. m., pl. depunătóri

depunătór s. m., pl. depunătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPUNĂTOR s. (JUR.) deponent. (~ la CEC.)

Intrare: depunător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depunător
  • depunătorul
  • depunătoru‑
plural
  • depunători
  • depunătorii
genitiv-dativ singular
  • depunător
  • depunătorului
plural
  • depunători
  • depunătorilor
vocativ singular
  • depunătorule
plural
  • depunătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depunător, -oare depunătoare

etimologie:

  • Depune + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN