2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPOSEDÁRE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. – V. deposeda.

DEPOSEDÁRE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. – V. deposeda.

deposedare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 302 / V: (înv) desp~ / Pl: ~dări / E: deposeda] Lipsire a unei persoane de posesiunea unui lucru sau a unui drept Si: deposedat1.

DEPOSEDÁRE, deposedări, s. f. Acțiunea de a deposeda. Ritmul deposedării de pămînt a țărănimii sărace și mijlocașe și de întărire a moșierimii și chiaburimii a luat un curs mai puternic în timpul crizei și după criza economică mondială din 1929-1932. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185. O dată cu dezvoltarea producției de mărfuri se întărește deposedarea de pămînturi a țăranilor rămași încă liberi. IST. R.P.R. 283.

DEPOSEDÁRE s.f. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei. [< deposeda].

DEPOSEDÁ, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder.

DEPOSEDÁ, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept. – Din fr. déposséder.

deposeda vt [At: IORGA, L. II, 206 / V: (înv) desp~ / Pzi: ~déz / E: fr déposséder] A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept.

DEPOSEDÁ, deposedez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept, a lua cuiva stăpînirea pe care o are asupra unui lucru. În 1610, țăranii din ținutul Turzii, fiind deposedați de pămînturile lor, s-au răsculat. IST. R.P.R. 229.

DEPOSEDÁ vb. I. tr. A lua cuiva posesiunea unui lucru; a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. [< fr. déposséder].

DEPOSEDÁ vb. tr. a lipsi pe cineva de un lucru sau de un drept. (< fr. déposséder)

A DEPOSEDÁ ~éz tranz. (persoane) A lipsi de ceva; a priva. /<fr. déposséder

*deposedéz v. tr. (fr. de-posseder, d. posséder, a poseda). Scot din posesiune, despoĭ: a deposeda pe cineva de drepturĭ, de casă. Maĭ rar și desp-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deposedáre s. f., g.-d. art. deposedắrii; pl. deposedắri

deposedáre s. f., g.-d. art. deposedării; pl. deposedări

deposedá (a ~) vb., ind. prez. 3 deposedeáză

deposedá vb., ind. prez. 1 sg. deposedéz, 3 sg. și pl. deposedeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPOSEDÁRE s. jefuire, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

DEPOSEDARE s. jefuire, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

DEPOSEDÁ vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)

DEPOSEDA vb. a jefui, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (L-a ~ de tot ce-a avut.)

arată toate definițiile

Intrare: deposedare
deposedare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deposedare
  • deposedarea
plural
  • deposedări
  • deposedările
genitiv-dativ singular
  • deposedări
  • deposedării
plural
  • deposedări
  • deposedărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deposeda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deposeda
  • deposedare
  • deposedat
  • deposedatu‑
  • deposedând
  • deposedându‑
singular plural
  • deposedea
  • deposedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deposedez
(să)
  • deposedez
  • deposedam
  • deposedai
  • deposedasem
a II-a (tu)
  • deposedezi
(să)
  • deposedezi
  • deposedai
  • deposedași
  • deposedaseși
a III-a (el, ea)
  • deposedea
(să)
  • deposedeze
  • deposeda
  • deposedă
  • deposedase
plural I (noi)
  • deposedăm
(să)
  • deposedăm
  • deposedam
  • deposedarăm
  • deposedaserăm
  • deposedasem
a II-a (voi)
  • deposedați
(să)
  • deposedați
  • deposedați
  • deposedarăți
  • deposedaserăți
  • deposedaseți
a III-a (ei, ele)
  • deposedea
(să)
  • deposedeze
  • deposedau
  • deposeda
  • deposedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deposedare

  • 1. Acțiunea de a deposeda și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ritmul deposedării de pămînt a țărănimii sărace și mijlocașe și de întărire a moșierimii și chiaburimii a luat un curs mai puternic în timpul crizei și după criza economică mondială din 1929-1932. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 185.
      surse: DLRLC
    • O dată cu dezvoltarea producției de mărfuri se întărește deposedarea de pămînturi a țăranilor rămași încă liberi. IST. R.P.R. 283.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deposeda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deposeda

  • 1. A lipsi pe cineva de posesiunea unui lucru sau a unui drept.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: priva attach_file un exemplu
    exemple
    • În 1610, țăranii din ținutul Turzii, fiind deposedați de pămînturile lor, s-au răsculat. IST. R.P.R. 229.
      surse: DLRLC

etimologie: