6 definiții pentru deplorație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio.

DEPLORÁȚIE, deplorații, s. f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. – Din fr. déploration, lat. deploratio.

deplorație sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr déploration, lat deploratio] 1 (Rar) Lamentare. 2 Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios.

DEPLORÁȚIE s.f. (Rar) Plângere, lamentare, lamentație. ♦ Cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. [Gen. -iei. / cf. fr. déploration, lat. deploratio].

DEPLORÁȚIE s. f. 1. plângere, lamentare. 2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios. (< fr. déploration, lat. deploratio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deploráție (rar) (de-plo-, -ți-e) s. f., art. deploráția (-ți-a), g.-d. art. deploráției; pl. deploráții, art. deploráțiile (-ți-i-)

deploráție s. f. (sil. -plo-, -ți-e), art. deploráția (sil. -ți-a), g.-d. art. deploráției; pl. deploráții, art. deploráțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: deplorație
deplorație substantiv feminin
  • silabație: de-plo-ra-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplorație
  • deplorația
plural
  • deplorații
  • deplorațiile
genitiv-dativ singular
  • deplorații
  • deplorației
plural
  • deplorații
  • deplorațiilor
vocativ singular
plural

deplorație

etimologie: