7 definiții pentru deplețiune

deplețiúne sf [At: DEX / P: ~ți-u~ / V: ~éție / Pl: ~ni / E: fr déplétion, lat depletio, -onis] (Med) 1 Golire. 2 Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor.

DEPLEȚIÚNE, deplețiuni, s. f. 1. (Med.) Diminuare sau dispariție a unui lichid acumulat în mod patologic într-o cavitate anatomică. ♦ Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor. 2. Epuizare cauzată de pierderea unui lichid organic, în special a sângelui. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. déplétion, lat. depletio.

DEPLEȚIÚNE, deplețiuni, s. f. (Med.) Golire. ♦ Suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici în circulația fluidelor. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. déplétion, lat. depletio.

deplețiúne (de-ple-ți-u-) s. f., g.-d. art. deplețiúnii; pl. deplețiúni

deplețiúne s. f. (sil. -ple-ți-u-), g.-d. art. deplețiúnii; pl. deplețiúni

DEPLEȚIÚNE s.f. (Med.) Golire; (spec.) suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici, a circulației fluidelor. [Var. depleție s.f. / cf. fr. déplétion, lat. depletio].

DEPLEȚIÚNE s. f. golire; suprimare sau micșorare a unei obstrucții, a unei piedici, a circulației fluidelor. (< fr. déplétion, lat. depletio)

Intrare: deplețiune
deplețiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deplețiune deplețiunea
plural deplețiuni deplețiunile
genitiv-dativ singular deplețiuni deplețiunii
plural deplețiuni deplețiunilor
vocativ singular
plural