13 definiții pentru deplasa

deplasá [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 95 / Pzi: ~séz / E: fr déplacer] 1 vt A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul Si: a muta. 2 vt (Fig) A abate, într-o dezbatere, discuția asupra altei chestiuni. 3 vr A se duce undeva (în interes de serviciu). 4 vr A se mișca din poziția inițială Cf a aluneca, a se disloca.

DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.

DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.

DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva din locul în care se găsește și a-l pune în alt loc, a schimba locul unui obiect sau al unei persoane; a muta. Ema... îi tot deplasează pe cei din fața ei ca să vadă mai bine sala. CAMIL PETRESCU, T. II 95. El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia ii deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. 2. Refl. (Despre funcționari în exercițiul funcțiunii) A se duce undeva pentru a face o cercetare, pentru a lucra în interes de serviciu. Judecătorul s-a deplasat la locul crimei. O echipă sanitară se va deplasa pe teren pentru depistarea bolnavilor. ♦ A trece dintr-o poziție în alta, a aluneca; a se disloca. Terenuri care se deplasează. I s-a deplasat un rinichi.Mase compacte de aer, deplasîndu-se cu o viteză îngrozitoare... lovesc năprasnic muntele, încercînd să-l distrugă. BOGZA, C. O. 57.

deplasá (a ~) (de-pla-) vb., ind. prez. 3 deplaseáză

deplasá vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplaséz, 3 sg. și pl. deplaseáză

DEPLASÁ vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vâșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a împinge, a mâna. (Vântul ~ departe frunzele căzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. acționa. 14. v. schimba.

DEPLASÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face să alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (în interes de serviciu). [< fr. déplacer].

DEPLASÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc. 2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. déplacer)

A SE DEPLASÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A pleca în altă localitate (în interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-și schimba poziția inițială; a se disloca; a aluneca. /<fr. déplacer

A DEPLASÁ ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumită stare sau poziție; a schimba dintr-un loc în altul; a muta. 2) A face să se deplaseze. /<fr. déplacer

*deplaséz v. tr. (fr. dé-placer, d. place, loc, piață. V. plasez, pĭață). Disloc, scot din loc. Deplasez o chestiune, schimb vorba ca să scap de răspuns. V. refl. Mă mișc, mă duc undeva: nu mă deplasez din oraș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEPLASÁ vb. 1. a se duce, a merge, a se mișca, a umbla, (pop.) a se purta (Se ~ puțin prin grădină.) 2. a (se) muta, a (se) strămuta, (înv. și reg,) a (se) petréce. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. a se duce, a se transporta. (S-a ~ la fața locului.) 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vîșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. a (se) circula, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care se ~ multe vehicule; se ~ singur, neînsoțit.) 9. a trece. (Proiectilul se ~ prin aer.) 10. a mîna. (Vîntul ~ departe frunzele.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. (MED.) a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. si reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.) 13. (TEHN.) a acționa, a mișca. (Remorca este ~ de un tractor.) 14. a (se) muta, a (se) schimba. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.)

Intrare: deplasa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deplasa deplasare deplasat deplasând singular plural
deplasea deplasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deplasez (să) deplasez deplasam deplasai deplasasem
a II-a (tu) deplasezi (să) deplasezi deplasai deplasași deplasaseși
a III-a (el, ea) deplasea (să) deplaseze deplasa deplasă deplasase
plural I (noi) deplasăm (să) deplasăm deplasam deplasarăm deplasaserăm, deplasasem*
a II-a (voi) deplasați (să) deplasați deplasați deplasarăți deplasaserăți, deplasaseți*
a III-a (ei, ele) deplasea (să) deplaseze deplasau deplasa deplasaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)