2 intrări

14 definiții

depigmentare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: depigmenta] Decolorare (a pielii sau a părului) din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic.

DEPIGMENTÁRE, depigmentări, s. f. Acțiunea de a se depigmenta și rezultatul ei. – V. depigmenta.

DEPIGMENTÁRE, depigmentări, s. f. Acțiunea de a se depigmenta și rezultatul ei. – V. depigmenta.

depigmentáre s. f., g.-d. art. depigmentắrii; pl. depigmentắri

depigmentáre s. f. → pigmentare

DEPIGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depigmenta și rezultatul ei. [< depigmenta].

depigmentá vr [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: fr depigmenter] (D. piele sau păr) A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic.

DEPIGMENTÁ, depigmentez, vb. I. Refl. A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. – Din fr. dépigmenter.

DEPIGMENTÁ, depigmentez, vb. I. Refl. (Despre piele sau păr) A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. – Din fr. dépigmenter.

depigmentá (a ~) vb., ind. prez. 3 depigmenteáză

depigmentá vb., ind. prez. 1 sg. depigmentéz, 3 sg. și pl. depigmenteáză

DEPIGMENTÁ vb. I. tr., refl. (Despre piele) A-și pierde culoarea. [Cf. fr. dépigmenter].

DEPIGMENTÁ vb. tr., refl. (despre piele, frunze, flori etc.) a (se) decolora. (< fr. dépigmenter)

A SE DEPIGMENTÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre piele sau despre păr) A se decolora ca urmare a dispariției sau micșorării conținutului de pigment melanic. /<fr. dépigmenter

Intrare: depigmenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depigmenta
  • depigmentare
  • depigmentat
  • depigmentatu‑
  • depigmentând
  • depigmentându‑
singular plural
  • depigmentea
  • depigmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depigmentez
(să)
  • depigmentez
  • depigmentam
  • depigmentai
  • depigmentasem
a II-a (tu)
  • depigmentezi
(să)
  • depigmentezi
  • depigmentai
  • depigmentași
  • depigmentaseși
a III-a (el, ea)
  • depigmentea
(să)
  • depigmenteze
  • depigmenta
  • depigmentă
  • depigmentase
plural I (noi)
  • depigmentăm
(să)
  • depigmentăm
  • depigmentam
  • depigmentarăm
  • depigmentaserăm
  • depigmentasem
a II-a (voi)
  • depigmentați
(să)
  • depigmentați
  • depigmentați
  • depigmentarăți
  • depigmentaserăți
  • depigmentaseți
a III-a (ei, ele)
  • depigmentea
(să)
  • depigmenteze
  • depigmentau
  • depigmenta
  • depigmentaseră
Intrare: depigmentare
depigmentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depigmentare
  • depigmentarea
plural
  • depigmentări
  • depigmentările
genitiv-dativ singular
  • depigmentări
  • depigmentării
plural
  • depigmentări
  • depigmentărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)