opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPIGMENTARE, depigmentări, s. f. Acțiunea de a se depigmenta și rezultatul ei. – V. depigmenta.

DEPIGMENTARE, depigmentări, s. f. Acțiunea de a se depigmenta și rezultatul ei. – V. depigmenta.

depigmentare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: depigmenta] Decolorare (a pielii sau a părului) din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic.

DEPIGMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) depigmenta și rezultatul ei. [< depigmenta].

DEPIGMENTA, depigmentez, vb. I. Refl. A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. – Din fr. dépigmenter.

depigmenta vr [At: DN2 / Pzi: ~tez / E: fr depigmenter] (D. piele sau păr) A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic.

DEPIGMENTA, depigmentez, vb. I. Refl. (Despre piele sau păr) A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. – Din fr. dépigmenter.

DEPIGMENTA vb. I. tr., refl. (Despre piele) A-și pierde culoarea. [Cf. fr. dépigmenter].

DEPIGMENTA vb. tr., refl. (despre piele, frunze, flori etc.) a (se) decolora. (< fr. dépigmenter)

A SE DEPIGMENTA pers. 3 se ~ează intranz. (despre piele sau despre păr) A se decolora ca urmare a dispariției sau micșorării conținutului de pigment melanic. /<fr. dépigmenter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depigmentare s. f., g.-d. art. depigmentării; pl. depigmentări

depigmentare s. f., g.-d. art. depigmentării; pl. depigmentări

depigmentare s. f. → pigmentare

depigmenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depigmentez, 3 depigmentează; conj. prez. 1 sg. să depigmentez, 3 să depigmenteze

depigmenta (a ~) vb., ind. prez. 3 depigmentează

depigmenta vb., ind. prez. 1 sg. depigmentez, 3 sg. și pl. depigmentează

Intrare: depigmentare
depigmentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depigmentare
  • depigmentarea
plural
  • depigmentări
  • depigmentările
genitiv-dativ singular
  • depigmentări
  • depigmentării
plural
  • depigmentări
  • depigmentărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: depigmenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depigmenta
  • depigmentare
  • depigmentat
  • depigmentatu‑
  • depigmentând
  • depigmentându‑
 singular plural
  • depigmentează
  • depigmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depigmentez
 (să)
  • depigmentez
  • depigmentam
  • depigmentai
  • depigmentasem
a II-a (tu)
  • depigmentezi
 (să)
  • depigmentezi
  • depigmentai
  • depigmentași
  • depigmentaseși
a III-a (el, ea)
  • depigmentează
 (să)
  • depigmenteze
  • depigmenta
  • depigmentă
  • depigmentase
plural I (noi)
  • depigmentăm
 (să)
  • depigmentăm
  • depigmentam
  • depigmentarăm
  • depigmentaserăm
  • depigmentasem
a II-a (voi)
  • depigmentați
 (să)
  • depigmentați
  • depigmentați
  • depigmentarăți
  • depigmentaserăți
  • depigmentaseți
a III-a (ei, ele)
  • depigmentează
 (să)
  • depigmenteze
  • depigmentau
  • depigmentară
  • depigmentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depigmentare, depigmentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se depigmenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi depigmenta DEX '09 DEX '98 DN

depigmenta, depigmentezverb

  • 1. A se decolora din cauza scăderii sau dispariției pigmentului melanic. DEX '09 DN
    sinonime: decolora
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.