2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPAREIÁT, -Ă, depareiați, -te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poștale) Care a fost descompletat. – V. depareia.

DEPAREIÁT, -Ă, depareiați, -te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poștale) Care a fost descompletat. – V. depareia.

depareiat1 sn [At: MDA ms / E: depareia] Depareiere.

depareiat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: depareia] (Flt; d. serii de mărci poștale) Care a fost descompletat.

DEPAREIÁT, -Ă adj. (Filat.; despre mărci) Desperecheat, descompletat, izolat. [Pron. -re-iat. / < fr. déparaillé].

DEPARAIÁ vb. I v. depareia.

DEPAREIÁ, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci poștale. [Var.: deparaiá vb. I] – Din fr. dépareiller.

DEPAREIÁ, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci poștale. [Var.: deparaiá vb. I] – Din fr. dépareiller.

depareia vt [At: DEX2 / V: ~raiá / Pzi: ~iéz / E: fr dépareiller] (Flt) A descompleta o serie de mărci poștale.

DEPAREIÁ vb. tr. (filat.) a desperechea, a descompleta o serie de mărci. (< fr. dépareiller)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depareiá vb., (sil. -re-ia), ind. prez.1 sg. depareiéz, 3 sg. și pl. depareiáză

Intrare: depareiat
depareiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depareiat
  • depareiatul
  • depareiatu‑
  • depareia
  • depareiata
plural
  • depareiați
  • depareiații
  • depareiate
  • depareiatele
genitiv-dativ singular
  • depareiat
  • depareiatului
  • depareiate
  • depareiatei
plural
  • depareiați
  • depareiaților
  • depareiate
  • depareiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: depareia
  • silabație: -re-ia info
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • depareia
  • depareiere
  • depareiat
  • depareiatu‑
  • depareind
  • depareindu‑
singular plural
  • depareia
  • depareiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depareiez
(să)
  • depareiez
  • depareiam
  • depareiai
  • depareiasem
a II-a (tu)
  • depareiezi
(să)
  • depareiezi
  • depareiai
  • depareiași
  • depareiaseși
a III-a (el, ea)
  • depareia
(să)
  • depareieze
  • depareia
  • depareie
  • depareiase
plural I (noi)
  • depareiem
(să)
  • depareiem
  • depareiam
  • depareiarăm
  • depareiaserăm
  • depareiasem
a II-a (voi)
  • depareiați
(să)
  • depareiați
  • depareiați
  • depareiarăți
  • depareiaserăți
  • depareiaseți
a III-a (ei, ele)
  • depareia
(să)
  • depareieze
  • depareiau
  • depareia
  • depareiaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deparaia
  • deparaiere
  • deparaiat
  • deparaiatu‑
  • deparaind
  • deparaindu‑
singular plural
  • deparaia
  • deparaiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deparaiez
(să)
  • deparaiez
  • deparaiam
  • deparaiai
  • deparaiasem
a II-a (tu)
  • deparaiezi
(să)
  • deparaiezi
  • deparaiai
  • deparaiași
  • deparaiaseși
a III-a (el, ea)
  • deparaia
(să)
  • deparaieze
  • deparaia
  • deparaie
  • deparaiase
plural I (noi)
  • deparaiem
(să)
  • deparaiem
  • deparaiam
  • deparaiarăm
  • deparaiaserăm
  • deparaiasem
a II-a (voi)
  • deparaiați
(să)
  • deparaiați
  • deparaiați
  • deparaiarăți
  • deparaiaserăți
  • deparaiaseți
a III-a (ei, ele)
  • deparaia
(să)
  • deparaieze
  • deparaiau
  • deparaia
  • deparaiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depareiat

etimologie:

depareia deparaia

  • 1. filatelie A descompleta o serie de mărci poștale.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: