2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

depanatór sm [At: SCL 190, 2 / V: ~pănătór2 / Pl: ~i / E: depana + -tor] Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. modificată

DEPANATÓR, -OÁRE, depanatori -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor care repară autovehicule, mașini, aparate aflate în pană.

depanatór (reparator) s. m., pl. depanatóri

depanatór (persoană) s. m., pl. depanatóri

DEPANATÓR s. reparator. (~ de televizoare.)

DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. [< depana + -tor].

DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)

DEPANATÓR ~i m. Muncitor specializat în repararea tehnicii aflate în pană. /a depana + suf. ~tor

depănătór1, ~oáre [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oáre / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

depănătór2 sm vz depanator

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTÓR2, -OÁRE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPĂNĂTÓR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

*depanatoáre (reparatoare) s. f., g.-d. art. depanatoárei; pl. depanatoáre

depănătoáre1 (muncitoare) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre

depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre

depănătór1 (muncitor) s. m., pl. depănătóri

Intrare: depanator
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depanator depanatorul
plural depanatori depanatorii
genitiv-dativ singular depanator depanatorului
plural depanatori depanatorilor
vocativ singular
plural
Intrare: depănător
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular depănător depănătorul
plural depănători depănătorii
genitiv-dativ singular depănător depănătorului
plural depănători depănătorilor
vocativ singular
plural