4 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPANATÓR, -OÁRE, depanatori -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

depanatór sm [At: SCL 190, 2 / V: ~pănătór2 / Pl: ~i / E: depana + -tor] Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. modificată

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană2. – Depana + suf. -tor.

DEPANATÓR, depanatori, s. m. Muncitor care repară autovehicule, mașini, aparate aflate în pană.

DEPANATÓR s.m. Muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. [< depana + -tor].

DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor)

DEPANATÓR ~i m. Muncitor specializat în repararea tehnicii aflate în pană. /a depana + suf. ~tor

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

depănător1, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) dăp~, (reg) dăpân~ / Pl: ~i, ~oare / E: depăna + -ător] 1 sf Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat. 2 sf (În industria casnică) Vârtelniță. 3 smf Muncitor specializat în depănat. 4 sn Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.

DEPĂNĂTÓR2, -OÁRE, depănători, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în depănat.

DEPĂNĂTÓR1, depănătoare, s. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.

DEPĂNĂTÓR1 ~oáre n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător

DEPĂNĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depanatór (reparator) s. m., pl. depanatóri

depanatór (persoană) s. m., pl. depanatóri

depănătór1 (muncitor) s. m., pl. depănătóri

depănătór2 (piesă) s. n., pl. depănătoáre

depănătór (persoană) s. m., pl. depănătóri

arată toate definițiile

Intrare: depanator (aparat)
depanator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depanator
  • depanatorul
  • depanatoru‑
plural
  • depanatoare
  • depanatoarele
genitiv-dativ singular
  • depanator
  • depanatorului
plural
  • depanatoare
  • depanatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: depanator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depanator
  • depanatorul
  • depanatoru‑
plural
  • depanatori
  • depanatorii
genitiv-dativ singular
  • depanator
  • depanatorului
plural
  • depanatori
  • depanatorilor
vocativ singular
  • depanatorule
plural
  • depanatorilor
Intrare: depănător (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănători
  • depănătorii
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănători
  • depănătorilor
vocativ singular
  • depănătorule
plural
  • depănătorilor
Intrare: depănător (piesă)
depănător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depănător
  • depănătorul
  • depănătoru‑
plural
  • depănătoare
  • depănătoarele
genitiv-dativ singular
  • depănător
  • depănătorului
plural
  • depănătoare
  • depănătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

depanator (aparat)

etimologie:

  • depana + sufix -tor.
    surse: MDN '00

depanator, -oare (persoană) depanatoare

  • 1. Muncitor calificat care repară autovehicule, mașini, aparate etc. aflate în pană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reparator

etimologie:

  • Depana + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

depănător, -oare (persoană) depănătoare

  • 1. Muncitor specializat în depănat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

depănător (piesă)

  • 1. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Depăna + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09