DEPĂȘIRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită. ♦ (Inform.) Obținerea, prin operație aritmetică, a unui rezultat ce nu poate fi reprezentat în memoria unui calculator. – V. depăși.

depășire sf [At: BĂCESCU, PĂS. 386 / Pl: ~ri / E: depăși] 1 Întrecere a cuiva sau a ceva care merge în același sens Si: depășit¹ (1). 2 Trecere peste o anumită limită Si: depășit¹ (2). 3-4 (Fig) Întrecere a puterilor sau a competenței cuiva Si: depășit¹ (3).

DEPĂȘIRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită. – V. depăși.

DEPĂȘIRE, depășiri, s. f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecerea peste o anumită limită. Fiecare întreprindere trebuie să-și îmbunătățească în permanență organizarea producției și să asigure îndeplinirea și depășirea sarcinilor privind reducerea prețului de cost al producției. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2734.

DEPĂȘIRE s.f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; (spec.) manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul. [< depăși].

depăși vt [At: ODOBESCU, S. III, 643 / Pzi: ~șesc / E: de⁴ + păși cf fr dépasser] 1 A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens. 2 A trece peste o anumită limită (măsură, nivel). 3 (Fig) A întrece puterile sau competența cuiva.

DEPĂȘI, depășesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge sau aleargă pe același drum și în același sens; a lăsa în urmă. Depășise pe ceilalți alergători cu doi metri. ▭ [Tunurile anticar] sînt în linia întîia și au fost depășite de tancuri. CAMILAR, N. I 388. ◊ Fig. Viața biruiește și depășește necontenit moartea. SADOVEANU, P. M. 280. 2. A trece peste o anumită limită sau peste un anumit nivel; a trece dincolo de..., a întrece o anumită măsură. Munciți cu rîvnă... scoateți pîne mai multă pentru muncitorii de la orașe! Ei muncesc depășind normele, pentru a vă da unelte. CAMILAR, TEM. 403. După cîte reieșea din ziare, discuțiile nu depășeau mult adîncimea celor din tren. CAMIL PETRESCU, U. N. 143. ♦ A întrece puterile (fizice sau intelectuale) sau competența cuiva. Nu pot să rezolv această problemă căci mă depășește.

DEPĂȘI vb. IV. tr. 1. A întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergînd în același sens și pe același drum; a o lua înainte. 2. A întrece o anumită limită, o anumită măsură, un anumit nivel; a întrece puterile, competența cuiva. [P.i. -șesc, conj. 3,6 -șească. / < de- + păși, după fr. dépasser].

DEPĂȘI vb. tr. 1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte. 2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură. ◊ a întrece puterile, competența cuiva. (după fr. dépasser)

A DEPĂȘI ~esc tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, măsuri, niveluri) A întrece sub aspect cantitativ. 3) A întrece din punct de vedere al componenței. /<fr. dépasser

depășì v. a trece peste. [Modelat după fr. dépasser].

*depășésc v. tr. (d. pășesc, după fr. dépasser). Barb. Întrec: cîștigu a depășit așteptările.

depășire s. f., g.-d. art. depășirii; pl. depășiri

depășire s. f., g.-d. art. depășirii; pl. depășiri

depășire s. f. → pășire

depăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. depășesc, 3 sg. depășește; imperf. 1 depășeam; conj. prez. 1 sg. să depășesc, 3 să depășească

depăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. depășesc, imperf. 3 sg. depășea; conj. prez. 3 să depășească

depăși vb. → păși

DEPĂȘIRE s. devansare, întrecere. (~ cuiva în mers.)

DEPĂȘIRE s. devansare, întrecere. (~ cuiva în mers.)

DEPĂȘI vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a întrece, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. v. întrece. 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a birui, a înfrânge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 6. a covârși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini ~ puterile lui.)

DEPĂȘI vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a întrece, a trece (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a întrece, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a birui, a înfrînge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 6. a covîrși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini ~ puterile lui.)

Materiam superabat opus (lat. „Opera depășea materialul” sau „Lucrarea întrecea materialul”) – Ovidiu își începe Cartea a II-a din Metamorfozele, cu următoarele versuri: „Soarele-avea un palat ridicat pe columne înalte, Strălucitor de-aurite scîntei și-a pyropului flăcări; Creștetu-n fildeș sclipea, iar pe ușa cu două canaturi Raze de-argint luminau. Mai de preț era însă lucrarea.” Așadar, marele poet latin, descriind, Palatul Soarelui, spune că materialele scumpe erau întrecute de arta cu care a fost realizată construcția. Despre Paganini s-a spus că a cîntat pe un Stradivarius, dar materiam superabat opus!"… LIT.