6 definiții pentru deontologic

deontológic, -ă a [At: DN2 / P: de-on~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr déontologique] 1-3 Care aparține deontologiei (1-3). 4-6 Referitor la deontologie (1-3). 7-9 De deontologie (1-3).

DEONTOLÓGIC, -Ă, deontologici, -ce, adj. Referitor la deontologie. [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologique.

DEONTOLÓGIC, -Ă, deontologici, -ce, adj. Referitor la deontologie. [Pr.: de-on-] – Din fr. déontologique.

deontológic (de-on-) adj. m., pl. deontológici; f. deontológică, pl. deontológice

deontológic adj. (sil. de-on-) → logic

DEONTOLÓGIC adj. Referitor la deontologie. [Pron. de-on-. / < fr. déontologique].

Intrare: deontologic
deontologic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deontologic deontologicul deontologică deontologica
plural deontologici deontologicii deontologice deontologicele
genitiv-dativ singular deontologic deontologicului deontologice deontologicei
plural deontologici deontologicilor deontologice deontologicelor
vocativ singular
plural