8 definiții pentru deochetură diochetură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-.Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură.

DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-.Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură.

deochetúră sf [At: MARIAN, NA, 56 / V: ~chit~ / Pl: ~ri / E: deochea + -ătură] 1-2 (Rar) Deochi1 (2-3).

DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar; în superstiții) Deochi.

DIOCHETÚRĂ s. f. v. deochetură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deochetúră (rar) (de-o-) s. f., g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri

deochetúră s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEOCHETU s. deochi, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (Crede că sugarul suferă de ~.)

Intrare: deochetură
deochetură substantiv feminin
  • silabație: de-o- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochetu
  • deochetura
plural
  • deocheturi
  • deocheturile
genitiv-dativ singular
  • deocheturi
  • deocheturii
plural
  • deocheturi
  • deocheturilor
vocativ singular
plural
diochetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diochetu
  • diochetura
plural
  • diocheturi
  • diocheturile
genitiv-dativ singular
  • diocheturi
  • diocheturii
plural
  • diocheturi
  • diocheturilor
vocativ singular
plural

deochetură diochetură

etimologie:

  • Deochea + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09