11 definiții pentru dentină

dentínă sf [At: ANATOMIA, 96 / Pl: ~ne / E: fr dentine] Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principală a dintelui Si: ivoriu.

DENTÍNĂ s. f. Țesut osos sensibil care formează coroana și rădăcina dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.

DENTÍNĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principala a dintelui; ivoriu. – Din fr. dentine.

DENTÍNĂ s. f. Substanță proteică, bogat mineralizată, care formează masa principală a dintelui.

dentínă s. f., g.-d. art. dentínei

dentínă s. f., g.-d. art. dentínei

DENTÍNĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)

DENTÍNĂ s.f. Substanță organică din care este formată masa dintelui; ivoriu. [< fr. dentine].

DENTÍNĂ s. f. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu. (< fr. dentine)

DENTÍNĂ f. Substanță organică din care este formată masa principală a dintelui; ivoriu. /<fr. dentine


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DENTÍNĂ s. (ANAT.) ivoriu. (~ dintelui.)

Intrare: dentină
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular denti dentina
plural
genitiv-dativ singular dentine dentinei
plural
vocativ singular
plural