9 definiții pentru dentiform

dentifórm, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr dentiforme] Care are forma unui dinte.

DENTIFÓRM, -Ă, dentiformi, -e, adj. Care are forma unui dinte. – Din fr. dentiforme.

DENTIFÓRM, -Ă, dentiformi, -e, adj. Care are forma unui dinte. – Din fr. dentiforme.

dentifórm adj. m., pl. dentifórmi; f. dentifórmă, pl. dentifórme

dentifórm adj. m., pl. dentifórmi; f. sg. dentifórmă, pl. dentifórme

DENTIFÓRM, -Ă adj. În formă de dinte. [< fr. dentiforme, cf. lat. dens – dinte, forma – formă].

DENTIFÓRM, -Ă adj. de forma unui dinte. (< fr. dentiforme)

DENTIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care are forma unui dinte; în formă de dinte. /<fr. dentiforme


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DENTI- „dinte, dințat”. ◊ L. dens, ntis „dinte” > fr. denti-, engl. id. > rom. denti-.~cid (v. -cid), adj., (despre capsule cu fructe) care se deschide prin dinți; ~fer (v. -fer), adj., (despre frunze și foliole) care este înzestrat pe margine cu dinți; ~form (v. -form), adj., în formă de dinte; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument chirurgical pentru măsurarea perimetrului dentar; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre cioc) cu mandibula superioară zimțată.

Intrare: dentiform
dentiform adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dentiform dentiformul dentiformă dentiforma
plural dentiformi dentiformii dentiforme dentiformele
genitiv-dativ singular dentiform dentiformului dentiforme dentiformei
plural dentiformi dentiformilor dentiforme dentiformelor
vocativ singular
plural