2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, it. denigratore.

denigrator, ~oare [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 126, 7/5 / Pl: ~i, ~oare / E: it denigratore, lat denigrator, -oris] 1-2 smf, a (Persoană) care denigrează. 3 a Prin care se denigrează.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, -oris, it. denigratore.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care denigrează; ponegritor, clevetitor. Remarcăm o luptă din ce în ce mai îndîrjită între marea tradiție a dramaturgiei franceze și denigratorii ei de azi, ascunși sub faldurile existențialismului, cosmopolitismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 9/2.

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr. dénigreur, lat. denigrator].

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)

DENIGRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care denigrează; ponegritor; defăimător; calomniator; detractor; bârfitor; clevetitor. /<lat. denigrator, ~oris


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denigratór (-ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratóri; adj. f., s. f. sg. și pl. denigratoáre

denigratór adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratóri; f. sg. și pl. denigratoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENIGRATÓR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.

DENIGRATOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

Intrare: denigrator (adj.)
denigrator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-ni-gra-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigrator
  • denigratorul
  • denigratoru‑
  • denigratoare
  • denigratoarea
plural
  • denigratori
  • denigratorii
  • denigratoare
  • denigratoarele
genitiv-dativ singular
  • denigrator
  • denigratorului
  • denigratoare
  • denigratoarei
plural
  • denigratori
  • denigratorilor
  • denigratoare
  • denigratoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: denigrator (s.m.)
  • silabație: de-ni-gra-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigrator
  • denigratorul
  • denigratoru‑
plural
  • denigratori
  • denigratorii
genitiv-dativ singular
  • denigrator
  • denigratorului
plural
  • denigratori
  • denigratorilor
vocativ singular
  • denigratorule
plural
  • denigratorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denigrator (adj.)

etimologie:

denigrator, -oare (persoană) denigratoare

  • 1. Persoană care denigrează.
    exemple
    • Remarcăm o luptă din ce în ce mai îndîrjită între marea tradiție a dramaturgiei franceze și denigratorii ei de azi, ascunși sub faldurile existențialismului, cosmopolitismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 9/2.
      surse: DLRLC

etimologie: