2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, it. denigratore.

denigrator, ~oare [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 126, 7/5 / Pl: ~i, ~oare / E: it denigratore, lat denigrator, -oris] 1-2 smf, a (Persoană) care denigrează. 3 a Prin care se denigrează.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, -oris, it. denigratore.

DENIGRATÓR, -OÁRE, denigratori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care denigrează; ponegritor, clevetitor. Remarcăm o luptă din ce în ce mai îndîrjită între marea tradiție a dramaturgiei franceze și denigratorii ei de azi, ascunși sub faldurile existențialismului, cosmopolitismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 9/2.

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr. dénigreur, lat. denigrator].

DENIGRATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)

DENIGRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care denigrează; ponegritor; defăimător; calomniator; detractor; bârfitor; clevetitor. /<lat. denigrator, ~oris


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

denigratór (-ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratóri; adj. f., s. f. sg. și pl. denigratoáre

denigratór adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratóri; f. sg. și pl. denigratoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DENIGRATÓR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.

DENIGRATOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

Intrare: denigratoare
  • silabație: de-ni-gra- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigratoare
  • denigratoarea
plural
  • denigratoare
  • denigratoarele
genitiv-dativ singular
  • denigratoare
  • denigratoarei
plural
  • denigratoare
  • denigratoarelor
vocativ singular
  • denigratoare
  • denigratoareo
plural
  • denigratoarelor
Intrare: denigrator (adj.)
denigrator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-ni-gra-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigrator
  • denigratorul
  • denigratoru‑
  • denigratoare
  • denigratoarea
plural
  • denigratori
  • denigratorii
  • denigratoare
  • denigratoarele
genitiv-dativ singular
  • denigrator
  • denigratorului
  • denigratoare
  • denigratoarei
plural
  • denigratori
  • denigratorilor
  • denigratoare
  • denigratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denigrator (adj.)

etimologie:

denigrator, -oare (persoană) denigratoare

etimologie: