2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENIGRATOR, -OARE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, it. denigratore.

denegritoriu, ~orie a, smf vz denigrator1

denigrator, ~oare [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 126, 7/5 / Pl: ~i, ~oare / E: it denigratore, lat denigrator, -oris] 1-2 smf, a (Persoană) care denigrează. 3 a Prin care se denigrează.

DENIGRATOR, -OARE, denigratori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care denigrează, prin care se denigrează. 2. S. m. și f. Persoană care denigrează. – Din lat. denigrator, -oris, it. denigratore.

DENIGRATOR, -OARE, denigratori, -oare, s. m. și f. (Franțuzism) Persoană care denigrează; ponegritor, clevetitor. Remarcăm o luptă din ce în ce mai îndîrjită între marea tradiție a dramaturgiei franceze și denigratorii ei de azi, ascunși sub faldurile existențialismului, cosmopolitismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 9/2.

DENIGRATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care denigrează; denigrant. [Cf. fr. dénigreur, lat. denigrator].

DENIGRATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care denigrează. (< lat. denigrator, it. denigratore)

DENIGRATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care denigrează; ponegritor; defăimător; calomniator; detractor; bârfitor; clevetitor. /<lat. denigrator, ~oris

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denigrator (desp. -ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratori; adj. f., s. f. sg. și pl. denigratoare

denigrator (-ni-gra-) adj. m., s. m., pl. denigratori; adj. f., s. f. sg. și pl. denigratoare

denigrator adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. denigratori; f. sg. și pl. denigratoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DENIGRATOR adj. adv., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.

DENIGRATOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

Intrare: denigratoare
  • silabație: de-ni-gra- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigratoare
  • denigratoarea
plural
  • denigratoare
  • denigratoarele
genitiv-dativ singular
  • denigratoare
  • denigratoarei
plural
  • denigratoare
  • denigratoarelor
vocativ singular
  • denigratoare
  • denigratoareo
plural
  • denigratoarelor
Intrare: denigrator (adj.)
denigrator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: de-ni-gra-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denigrator
  • denigratorul
  • denigratoru‑
  • denigratoare
  • denigratoarea
plural
  • denigratori
  • denigratorii
  • denigratoare
  • denigratoarele
genitiv-dativ singular
  • denigrator
  • denigratorului
  • denigratoare
  • denigratoarei
plural
  • denigratori
  • denigratorilor
  • denigratoare
  • denigratoarelor
vocativ singular
plural
denegritoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denigrator, denigratoareadjectiv

etimologie:

denigrator, denigratorisubstantiv masculin
denigratoare, denigratoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care denigrează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Remarcăm o luptă din ce în ce mai îndîrjită între marea tradiție a dramaturgiei franceze și denigratorii ei de azi, ascunși sub faldurile existențialismului, cosmopolitismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 9/2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.