opțiuni
  • info

13 definiții pentru denega

din care

Explicative DEX

DENEGA, deneg, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier.

DENEGA, deneg, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. A nega, a tăgădui. 2. A refuza. – Din lat., it. denegare. Cf. fr. dénier.

denega vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 285 / Pzi: deneg / E: it, lat denegare, cf fr dénier] (Înv) 1 A nega. 2 A refuza.

DENEGA, deneg, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A nega, a tăgădui. Deneagă sărăcia limbei... și deschide toate orizoanele întunecate de gramaticele a feluri de autori și de sisteme. RUSSO, S. 63. 2. (Învechit) A refuza. Aceștia caută a se furișa, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. ODOBESCU, S. III 536.

DENEGA vb. I. tr. A nega, a tăgădui (cu tărie). [P.i. deneg. / < lat., it. denegare].

DENEGA vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare)

A DENEGA deneg tranz. înv. 1) (fapte, fenomene, afirmații) A declara ca neadevărat; a tăgădui; a nega; a contesta; a dezminți. 2) (drepturi ale unei persoane) A pune la îndoială. /<lat., it. denegare, fr. dénier

denegà v. a nega cu totul, a refuza: a denega dreptatea.

*denég, a -á v. tr. (lat. dé-nego, -negáre, de unde și fr. dénier). Neg, refuz: a denega să facĭ dreptate cuĭva.

Ortografice DOOM

denega (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. deneg, 2 sg. denegi, 3 deneagă; conj. prez. 1 sg. să deneg, 3 să denege, imper. 2 sg. afirm. deneagă

denega (a ~) vb., ind. prez. 3 deneagă

denega vb., ind. prez. 1 sg. deneg, 3 sg. și pl. deneagă

Sinonime

DENEGA vb. v. nega, refuza, respinge, tăgădui.

denega vb. v. NEGA. REFUZA. RESPINGE. TĂGĂDUI.

Intrare: denega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denega
  • denegare
  • denegat
  • denegatu‑
  • denegând
  • denegându‑
 singular plural
  • deneagă
  • denegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deneg
 (să)
  • deneg
  • denegam
  • denegai
  • denegasem
a II-a (tu)
  • denegi
 (să)
  • denegi
  • denegai
  • denegași
  • denegaseși
a III-a (el, ea)
  • deneagă
 (să)
  • denege
  • denega
  • denegă
  • denegase
plural I (noi)
  • denegăm
 (să)
  • denegăm
  • denegam
  • denegarăm
  • denegaserăm
  • denegasem
a II-a (voi)
  • denegați
 (să)
  • denegați
  • denegați
  • denegarăți
  • denegaserăți
  • denegaseți
a III-a (ei, ele)
  • deneagă
 (să)
  • denege
  • denegau
  • denegară
  • denegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denega, denegverb

învechit
  • 1. Nega, tăgădui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: nega tăgădui
    • format_quote Deneagă sărăcia limbei... și deschide toate orizoanele întunecate de gramaticele a feluri de autori și de sisteme. RUSSO, S. 63. DLRLC
  • 2. Refuza, respinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: refuza respinge
    • format_quote Aceștia caută a se furișa, spre a le denega mai lesne sprijinul cerut. ODOBESCU, S. III 536. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.